George Coșbuc

George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, Imperiul Austriac – d. 9 mai 1918, București, România) a fost un poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din 1916. Coșbuc este autorul unor poeme canonice precum Nunta Zamfirei, Pașa Hassan, El-Zorab și Mama, texte care au intrat în repertoriul școlar și cultural prin forța lor narativă și prin ritmul baladesc. Critica literară îl consideră un poet al lumii patriarhale, al valorilor comunității și al ceremonialului rural, dar și un versificator remarcabil, capabil să transforme tradiția folclorică într-o formă cultă. A avut o activitate amplă ca traducător, realizând versiuni românești de referință din Divina Comedie de Dante, Eneida lui Vergiliu și din literatura germană. Prin aceste traduceri, Coșbuc a contribuit decisiv la modernizarea limbii literare române. În publicistică, a colaborat la reviste importante ale epocii și a participat la viața culturală a Bucureștiului, fiind apropiat de cercurile literare ale vremii. Moartea tragică a fiului său, Alexandru, a marcat profund ultimii ani ai poetului, retrași aproape complet din viața publică. Coșbuc rămâne o figură esențială a literaturii române, reprezentând trecerea de la romantismul târziu la o poezie narativă, morală și tradițională, cu o influență durabilă asupra generațiilor următoare. Sursa: Wikipedia RO