Harta Literară și geografia interioară - în Matca Literară
Harta Literară și geografia interioară - în Matca Literară
Cristina Foarfă
Sunt agitată. M-am scufundat într-o hartă ce crește vernacular. Uneori o văd ca pe o uriașă hartă de hârtie a Bucureștiului, pe care niște personaje mici-mici mișună fiecare cu treaba lui, ca într-o secvență construită în cele mai minuscule detalii de Studio Ghibli sau ca în New Hope a lui Tolici. Personajele astea sunt din cărți. Nu le știu pe toate și mi-e rușine de asta.
Pe hartă sunt și Ladima, și Gheorghe Vasile, și Ioana, și Ela, și Max, și Ioan Ozun, și Pantazi, și Dănuț, și Mitia Gheorghiu, și Tinuț, sunt și Andrei și Gina, e și Otilia, dar și Stere. Sunt și oameni din Berceni, și soldați din Ferentari, și cucoane elegante pe bulevard, și ceva bețivi și, în general, mulți care o ard aiurea pe străzi căutând sensul vieții și al literaturii. Nimic nou aici, și noi facem asta, doar că uneori ne iese mai prost în viața reală. Chiar așa, e și multă poezie pe hartă, mai ales contemporană. De ce? Ne place, îmi place și harta asta e, dincolo de democrația ei și deschiderea la toate formele de literatura, și un proiect foarte personal și, în esență, egoist.
Harta Literară e o întoarcere acasă. Cum ar spune terapeutul meu, și el scriitor, o expresie a sinelui. Duc ideea asta într-un colț de minte de peste 10 ani, vreo 12-13. Nici nu mai știu, sincer, de la ce m-am luat. Lucram la Bookaholic atunci. PPT-ul cu harta literară a Bucureștiului avea vreo douăzeci de variante.