„Mulțumesc că mă vezi”. Povestea lui Gilbert Costache, din Rahova la New York și înapoi

Articol Harta Literară în parteneriat cu PressOne

Cristina Foarfă / 24 iulie 2026

Un lucru pe care îl spune des Gilbert Costache este că vrea să fie văzut și e recunoscător când se întâmplă. „Mulțumesc că mă vezi" e aproape o mantră pentru el. 

Gilbert este rom, vine din Rahova, a ajuns pe podiumuri de modă din Spania și New York, a început o carieră în actorie, iar acum a scris și o carte. Oprește ploaia, aruncă cu sare!  este, conform prezentării oficiale, povestea devenirii unui model rom. Dar e mai mult de-atât.

Este despre negocierea și armonizarea unei identități, despre cum poți împăca copilul rom fără repere din Rahova, după cum spune chiar Gilbert, cu o carieră internațională, cu educația și cu succesul. 

Cartea e și o mare vulnerabilitate. Gilbert Costache lasă aparențele glam deoparte și vorbește despre suferință, depresie, copilăria din cartier și violența periferiei, supraviețuire și (in)adaptare și despre încercarea frenetică, aproape obsesivă, de a-și defini sinele.

Îl întâlnesc pe Gilbert într-o după-amiază de vară, la un restaurant. A venit îmbrăcat impecabill, comandă atent, mulțumește chelnerului de mai multe ori, face glume. 

Prezența lui e magnetică. Cum altfel să fie cineva obișnuit să fie privit, admirat? Imediat însă, Gilbert dovedește că nu e doar atât. Devine cald, vulnerabil și pare genul de om care poate crea o legătură emoțională cu oricine vorbește. 

„Cartea e despre armonizarea identităților mele"

Poate cel mai mare risc al cărții lui Gilbert e să fie citită în cheia excepționalismului. Să fie „romul care a reușit", „romul care și-a depășit condiția" și să se ajungă la întrebarea toxică: dacă el a putut, alți romi de ce nu pot? Iar asta să pună o presiune și mai mare asupra comunității rome. Îl întreb dacă a luat în considerare posibilitatea asta.

„Nu m-am gândit la asta", spune. Apoi gândește cu voce tare, în fața mea, așa cum face de multe ori pe parcursul conversației. „M-a atins și chiar m-ar durea să se întâmple asta. Să nu fie privită ca o excepție, ca «uite ce a făcut un rom». Să nu pună o presiune pe alți oameni din comunitate.”

Citește continuarea pe PressOne.ro