Rahova lui Gilbert Costache - tur literar

Gilbert Costache crește în Rahova anilor '90, într-un cartier în care, după divorțul părinților, un copil rom are de ales între trei feluri de a-și schimba soarta: fotbalist, șmecher sau fotomodel. Le încearcă pe rând. Peste cincisprezece ani de modelling în marile capitale ale modei și câteva cursuri de actorie la New York și Los Angeles mai târziu, se întoarce la scris ca să înțeleagă toate lumile prin care a trecut și să facă pace cu ele.

Turul merge prin locurile care i-au format povestea, aceleași pe care le-a strâns în „Oprește ploaia, aruncă cu sare!”, apărută în colecția n'autor, coordonată de Eli Bădică, la Editura Nemira.

Participarea se face doar pe bază de înscriere în formular și locurile sunt limitate - https://forms.gle/vZfCZokLuhgEwDNs6

Ce spune Gilbert:

„Vă invit să vă plimb puțin prin Rahova mea: vom merge pe străzile pe care am crescut, prin locurile care m-au format și colțurile de cartier care au devenit, peste ani, pagini din „Oprește ploaia, aruncă cu sare!”.

Vom începe cu blocul în care am copilărit. Vă voi arăta balconul de unde mamaia Florica a strigat după tata în ziua în care a plecat. Câteva minute mai târziu, avea să urmeze una dintre amintirile care a rămas cu mine până astăzi, un moment care m-a făcut să mă întreb, mulți ani după aceea, ceea ce scriu și în carte: oare așa se nasc personajele din Marvel? În clipa în care eroii aleg ca alții să nu treacă prin durerea pe care au simțit-o ei, în timp ce personajele negative aleg ca ceilalți să simtă aceeași nedreptate, aceeași furie sau poate chiar una mai mare?

Apoi, ne vom îndrepta spre locul în care se afla, în anii '90-2000, internet café-ul și sala lui Paca, un punct de întâlnire pentru personaje care făceau parte din folclorul urban al Bucureștiului acelor ani.

Pe aceeași stradă sunt și spațiile care au inspirat câteva dintre cele mai intense episoade din memoir-ul meu: internet café-ul lui Chicosu, povestea ciocanului și imaginea unei mașini ciuruite de gloanțe, pe care nu am uitat-o niciodată.

Vom trece și prin Parcul Sebastian, unde am jucat fotbal cu fratele meu, Malu, iar mai târziu am legat prietenii și am trăit întâmplări care au definit adolescența mea.

Vă voi arăta școala generală în care am învățat și câteva dintre locurile care au contribuit la formarea omului care sunt astăzi.

Iar la final ne vom opri la terasa de la Sebastian, la un grătar cu jar și povești.

Vă aștept, așadar, să facem împreună o plimbare între memorie și prezent, între copilul de atunci și omul de astăzi.” - Gilbert Costache