Otilia Cazimir
Vezi un traseu literar
Otilia Cazimir (născută Alexandrina Gavrilescu; n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, România – d. 8 iunie 1967, Iași, România) a fost poetă, prozatoare, traducătoare și publicistă, cunoscută în special pentru versurile dedicate copiilor și pentru lirica ei intimistă, sentimentală și discret umoristică. Supranumită „poeta sufletelor simple”, Cazimir a cultivat o poezie sensibilă, cu accente elegiace, inspirată din natură, viața cotidiană și universul afectiv feminin. Debutul literar al Otiliei Cazimir a avut loc în 1912, în revista Viața Românească, cu poezia „Noaptea”. Primul volum, Lumini și umbre (1923), a fost urmat de numeroase cărți de versuri Critica literară descrie poezia ei ca lirică elegiacă, sentimentalistă și discret umoristică, iar G. Călinescu o include între „simboliștii din seria sentimentală”. Cazimir a publicat schițe, nuvele și proză scurtă, remarcându-se prin tonul cald, evocator și prin atenția acordată detaliilor afective. Proza sa explorează universul copilăriei, memoria afectivă și lumea domestică, cu un stil intimist și accesibil. Fiind una dintre cele mai importante autoare române de literatură pentru copii, versurile și proza ei destinate celor mici se remarcă prin simplitate, duioșie, umor blând și capacitatea de a surprinde ingenuitatea copilăriei. A fost o traducătoare prolifică, tălmăcind în limba română autori precum Cehov, Maupassant, Gorki, Kuprin și alții, contribuind la circulația literaturii ruse și franceze în cultura română. Cazimir a colaborat cu numeroase reviste, între care Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Bilete de papagal, Iașul literar, Gazeta literară și Cronica. A publicat articole, cronici și texte cu tematică socială, inclusiv sub pseudonime precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda și Dona Sol, folosite mai ales pentru articolele „feministe”. Opera Otiliei Cazimir este apreciată pentru sensibilitatea ei feminină, pentru tonul cald și pentru contribuția majoră la literatura pentru copii. Activitatea sa literară a fost recompensată cu premii importante, între care Premiul Național pentru Literatură (1937) și Premiul Societății Scriitorilor Români (1942). Sursa: Wikipedia RO
Casa memorială „Otilia Cazimir”
Autori asociati: Otilia Cazimir
Muzeul „Otilia Cazimir” a fost inaugurat la 10 iunie 1972.
Otilia Cazimir (1894-1967), pe numele ei adevărat Alexandrina Gavrilescu, a devenit ieșeancă în 1898, în urma mutării familiei de la Cotu Vameș (jud. Neamț), la Iași. Casa modestă din apropierea bisericii Zlataust a fost cumpărată de Gheorghe Gavrilescu, tatăl poetei, în anul 1908, și a devenit locul în care Otilia Cazimir a trăit și a creat până la sfârșitul vieții.
Scriitoarea, în cele aproape șase decenii cât a locuit aici, a scris și publicat volume de poezii (Lumini şi umbre, Fluturi de noapte, Cântec de comoară, Licurici etc.), proză (Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate, Grădina cu amintiri), un vodevil (Unchiul din America), numeroase articole publicate în revistele sau ziarele vremii, proză memorialistică (Prietenii mei scriitori…), literatură pentru copii (Jucării, A murit Luchi, Baba Iarna intră-n sat, Albumul cu poze). Traducerile din literatura rusă și din cea franceză completează profilul său scriitoricesc.
Cele două camere ale muzeului păstrează vie amintirea Otiliei Cazimir. Fotografiile, manuscrisele, volumele cu dedicație, biroul și biblioteca, se alătură lucrărilor de artă plastică semnate de Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolai Constantin, Dan Covătaru. Icoanele de la bunicul dinspre tată (Gavriil Casian, preot la Roman), umbreluța de soare japoneză realizată din bambus și mătase, o rochie și un șal purtate de poetă în ultima perioadă a vieții, un goblen lucrat de mama Otiliei, cu dedicație „pentru Luchi”, pălăriile de soare întregesc portretul scriitoarei.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-otilia-cazimir/
Casa memorială „Otilia Cazimir” Vezi loc