Zoltán Franyó

Zoltán Franyó (1887–1978) a fost un scriitor, jurnalist și traducător român de etnie maghiară, una dintre figurile culturale importante ale Banatului și Transilvaniei în prima jumătate a secolului XX. A activat intens în presa maghiară din România și Ungaria, a tradus masiv din literaturi universale și a fost implicat în mișcările literare de avangardă. A debutat în 1906 cu poezia Nyárutó, urmând să renunțe la cariera militară în 1910, pentru a se dedica presei și literaturii. A lucrat la numeroase reviste și ziare din Arad, Oradea, Timișoara și Budapesta, fiind implicat în: Societatea Literară de Sud (1908), Revistele Kultúra, Jövő, Szabadság, Nagyváradi Napló, Ziarul Vörös Lobogó în timpul Republicii Sovietice Ungare (1919). A practicat un jurnalism combativ, cu accente socialiste, antifasciste și anticapitaliste și a tradus enorm, acoperind: - poezie arabă veche - poezie chineză - lirică greacă antică - Baudelaire, Poe, Louise Labé - poezie românească (Eminescu, Jebeleanu) în germană - poezie universală în maghiară A publicat antologii importante, precum: - Évezredek húrjain (1958–1960) – sinteza traducerilor sale - Ősi örökség (1973) – poezie antică orientală și mediteraneană - Atlanti szél (1978) – poeți europeni medievali și moderni Criticii i-au remarcat sensibilitatea pentru formă poetică, dar uneori au reproșat libertăți prea mari față de original.