Poezia criptică și experimentală a lui Adrian Bodnaru creează un traseu remarcabil atât poetic cât și istoric; în volumul Timișorela cititorul parcurge și vizitează simbolic o marte parte dintre locurile emblematice ale orașului de pe Bega. Redescoperă-le pe toate, la pas. 

Timișoara a fost mereu un oraș viu, cosmopolit, deschis spre Occident. De la Palatul LLoyd care strângea boema interbelică, la insulele discrete de libertate din timpul comunismului, precum Terasa Flora și până la Rocka Rolla anilor 90 sau mai modernul Papi al anilor 2000, în Timișoara au existat mereu spații cu lifestyle nonconformist sau artistic care adunau la un loc tineri studenți, artiști, scriitori sau muzicieni. Acest traseu te invită să redescoperi locurile frecventate de comunitățile creative ale orașului și de care generații întregi își amintesc cu nostalgie. 

Puține orașe au o istorie urbană atât de complexă precum Timișoara și aproape sigur nu există niciun personaj literar, clasic sau contemporan, care să nu fi stat măcar o singură dată în fața unei fațade bogat ornamentate indiferent cum l-a adus povestea sau poezia acolo. Despre arhitectura urbană a Timișoarei s-au scris sute de pagini  și se mai pot scrie - de la Art Nouveau, la Secession, eclectic și apoi la transformarea urbană sovietică ce a amprentat și mutilat pe alocuri acest oraș care era printre cele mai moderne și elegante ale Europei Centrale și de Est. O parte dintre palatele construite în perioada de glorie a imperiului Austro-Ungar strălucesc și azi, cu fațadele renovade, altele deși degradate, încă păstrează toate indiciile că aici chiar a fost o mică Vienă.