Adriana Cârcu

„Îl văd și acum venind spre Piața Maria, de‑a lungul străzii Doja, cu toporul pe umăr, bolborosind cuvinte de neînțeles. Ileș făcea parte din „inventarul” imobilului de la numărul șase, care avea peste douăzeci de apartamente. Îl vedeam vara, bătând covoare sub cireșul din curte, sau iernile, cărând lemne pentru vecinele care nu se mai descurcau singure. Plata nu conta. Ileș nu se tocmea niciodată și se mulțumea adesea cu o farfurie de mâncare, pe care o înfuleca stând pe vine pe coridoarele lungi suspendate de corpul clădirii din curtea palatului impozant de pe bulevard. Locuia în cartierul Freidorf, de unde făcea drumul zilnic ca să‑și câștige pâinea prin curțile noastre.”

(Fragment din proza scurtă „Ileș, Lică”, de Adriana Cârcu)

„Prima mea amintire legată de Lică îl plasează într‑o casă cu o curte mare în față, aflată pe bulevardul Mihai Viteazu din Timișoara, cam pe acolo unde avea să fie construit, nu la mult timp după aceea, turnul Institutului de Sudură. Mai precis, în curtea aceea albicioasă și plină de copii m‑am jucat cu câțiva dintre ei, știind că sunt toți copiii lui Lică. Veneam din Piața Crucii. Pe Lică mi‑l amintesc de atunci scund, negricios și grav; mai târziu, gravitatea i s‑a transformat într‑un zâmbet vag. Pe când ne mutaserăm deja în Piața Maria, am aflat că Anica, fata în pantaloni de trening, care încurca cu regularitate circulația tramvaielor din intersecție, suflând într‑un fluier atârnat mereu pe piept, era fiica lui cea mică”

(Fragment din proza scurtă „Ileș, Lică”, de Adriana Cârcu)

„Între timp, Lică se mutase cu familia lui într‑o casă din zona Pieței Küttl și instalase o gheretă de lustragiu chiar în unul din colțurile pieței. La început vedeam acolo domni cu pălărie citindu‑și ziarul cocoțați pe scaunul înalt, în timp ce Lică trudea aplecat asupra pantofilor. Mirosul de terpentină și de cremă de ghete aplicată generos pe încălțămintea clienților se simțea de la distanță, iar după ce crema era întinsă bine, periile gemene, mișcate de Lică în contratimp, dădeau pantofilor maro și negri un lustru durabil.”