Underground™

Underground™

Cristian Vicol

Anul publicarii: 2022

Editura: Brumar

Tag-uri: Proză scurtă

Primul număr al volumului colectiv coordonat de Cristian Vicol. 

Zona unde locuiește Dača

"– Așteptăm tramvaiul sau o luăm pe jos? l‑am întrebat pe Dača, care tocmai a ieșit fumând din scara blocului său de pe strada Burebista, ce dădea fix în Piața Dacia.
Asta le distrează pe vecinele și, totodată, colegele noastre de la Colegiul Bănățean: „I‑auzi, îl cheamă Dača și stă în Dacia, ce tare.”

(Fragment din proza Za Zube de Goran Mrakić)

Cartierul Dacia Vezi loc

Colegi de liceu

"Suntem colegi de clasă și de bancă. Ambii am venit la liceul „Dositej Obradović” în septembrie ’95, la începutul clasei a XI‑a. El, din Belgrad, eu, din părțile locului. Dača e o prezență exotică atât la școală, cât și pe stradă. E rotofei și ras în cap, fapt care îi scoate în evidență cicatricile rămase după o căzătură de pe munte."

Liceul teoretic "Dositei Obradovici" Vezi loc

Strada pe care locuiește Dača

"– Auzi, ce înseamnă Burebista?
– A fost o căpetenie sau un rege al dacilor. De ce?
– Așa se numește strada pe care stau, cu toate că pe bloc scrie Zborului. Aia ce înseamnă?
Chiar dacă e de un an și jumătate în Timișoara, Dača vorbește destul de prost românește. Zice că nu prea are cu cine conversa, având în vedere că singurii prieteni pe care și i‑a făcut sunt cei de la liceul sârbesc.
– „Ulica Leta” (Strada Zborului)? Ce nume cretin! E mai ok Burebista."

Strada Burebista Vezi loc

Pub crawling în '95 în baruri rock

"În Piața Maria, tramvaiul o ia la stânga. La prima coborâm. În cartierul Lahovary sunt singurele trei birturi în care se ascultă muzică rock. Sau cât de cât rock. Eu sunt mai orientat spre metal și punk‑rock, el spre oi‑punk și ska, dar „Blues”, „Rockline” și „Retro” sunt tot ceea ce oferă momentan Timișoara în acest sens. Distanța dintre ele nu e de nici 200 de metri și clienții migrează foarte des dintr‑o afumătorie în alta. În general, oamenii care ies pe acolo se cam știu între ei, mai mereu găsești câte o meclă cunoscută pe la mese, indiferent la ce oră ai veni.
– Unde vrei să încercăm mai întâi? mă întreabă.
– Hai să vedem cine‑i jos, la Rockline, după care purcedem spre Retro, că acolo poate ne și bagă muzică, am un cd cu M.O.D. la mine."

Piața Nicolae Bălcescu (Fostă Lahovari) Vezi loc

Teritoriul lui Tele

"Am dat să plecăm, dar cineva a fluierat după noi.
– Sârbule, ce faci? Ghere ide!
Era Tele, vecinul meu din Circumvalațiunii, care făcea parte din gașca „mahulelor”, cea mai temută și respectată din undergroundul timișorean. Ei au fost primii care au introdus hip‑hop‑ul în această lume și și‑au permis să răspundă violent la șicanele și provocările cocalarilor la adresa tinerilor „alternativi”, foarte frecvente la începutul anilor ’90. „Mahării” și‑au făcut studiile la Subway, primul bar de roacări de dupăRevoluție, iar lucrarea lor de licență se leagă de scandalurile cu șmecherii sau treningarii din Șagului, cei mai smardoi din oraș pe vremea aia."

Cartierul Circumvalațiunii Vezi loc

Ce-au făcut băieții la Balul Sfântului Sava de la Operă

"Ne‑am luat patru beri și am început să depănăm proaspetele amintiri de la recentul Bal al Sfântului Sava, organizat în fiecare an de către Uniunea Sârbilor din România la Opera timișoreană. Era unul din cele mai solemne evenimente identitare ale comunității noastre, la care toată lumea venea îmbrăcată la patru ace pentru a asista la sobrul și tradiționalul regal artistic, cu o pronunțată tentă folclorică și turbo‑folclorică. Dača nu a fost în viața lui la chestii din astea la Belgrad, așa că aici s‑a dezlănțuit: a apărut așa chel, în bocanci și cu blugii rupți, încercând să conducă o horă populară în holul operei. Chiar dacă habar n‑avea să danseze, la un moment dat, a scos o batistă și a învârtit‑o în jurul capului, așa cum fac soacrele la nunțile sătești. Evident, totul după ce topisem la barul de la etaj mai mult de jumătate de ladă de bere. Directorul școlii noastre, dar și majoritatea profesorilor, au fost consternați de outlook‑ul și comportamentul noului elev."

Opera Națională Română Vezi loc

Graffiti nostim pentru posteritate

"Ajunși pe strada Daliei, Dača a văzut pe o pubelă un spray negru.
– Cum zici că s‑a numit trupa ălora, „Za zube”?
– Da, așa ceva…
– Cred că o asemenea trupă merită cel puțin un graf, dacă tot se confruntă cu ignoranța posterității. Trebuie să‑mi traduci cum se spune corect în română: „Oko za oko, pasta za zube.”
A agitat spray‑ul și s‑a pus să mâzgălească peretele, sub privirile iscoditoare și nedumerite ale unei florărese matinale. În urma noastră a rămas înscrisul: „Ochi pentru ochi, pastă pentru dinți.”

Strada Daliei Vezi loc

Locul de pelerinaj al rockerilor timișoreni

"Aflasem că acum X asculta doar rock, purta o geacă de piele și se rădea în cap, așa că nu am fost deloc surprins când mi‑a propus să ne vedem in față la Rocka Rolla. Pe vremea aia, o conexiune bună de net era încă un lux pe care foarte puțini și‑l permiteau. Metaliști, rockeri, punkiști, iubitori de Depeche sau Nirvana, cu toții își găseau artiștii favoriți, pe CD sau bandă magnetică, într‑o prăvălie micuță, ascunsă pe străduțele ce dădeau în Unirii, acolo unde Emil, patronul, își ținea mușteriii de vorbă cu orele."

Fragment din proza scurtă "Amprente" de Sorin Băiaș

Rocka Rolla Vezi loc

Concert Primordial la Casa Tineretului

"În fața Casei Tineretului, așteptând la coada la bilete, auzeam în jurul nostru engleză, germană, italiană, toate ieșind din gurile unor metaliști mai bătrâni și mai avuți decât noi, în piei curate și perfecte, de parcă atunci le luaseră din vitrina magazinului. În sală răsuna dublul bas al tobei, întâi sporadic, apoi ca o armă automată cu trăgaciul la picior. Irlandezii de la Primordial, cu fețe pictate în motive celtice, își făceau încălzirea, în timp ce sângele nostru ni se punea deja în mișcare."

(Fragment din proza scurtă "Amprente" de Sorin Băias)

Casa Tineretului Vezi loc

Povestea ursului care se masturba

"– Ok, lasă asta, spuse Dača, luând o gură sănătoasă de bere, spune‑mi dacă mai susții că l‑ai văzut în clasa a VI‑a pe ursul ăla care se masturba la grădina zoologică?
Asta era una din poveștile favorite auzite de la mine. Nici nu mai știam dacă era adevărată sau o inventasem pentru a accentua hazliul unui moment, dar în fața lui susțineam cu seriozitate și tărie că fapta s‑a petrecut întocmai. Ne‑a dus profesorul de biologie să vizităm Grădina Zoologică de la Pădurea Verde, iar la un moment dat am văzut un urs care părea că se autosatisface.
– Și cum a făcut? a întrebat Dača, preconizând o nouă criză de râs, amplificată de cuiul fumat în fața Rockline‑ului, și‑a ridicat piciorul pe un buștean? Într‑o mână ținea niște frunze din care mușca cu nesaț, iar cu cealaltă își freca pompierul? Ha‑ha‑ha‑ha! Tu nu ești normal, jur! Cum poți să minți în halul ăsta?"

Pădurea Verde Vezi loc

Întoarcerea dimineața acasă, prin ger, după o noapte de beție

Dârdâiam și traversam cartierul Elisabetin în pas de marș. La un moment dat au trecut pe lângă noi două babe matinale care vorbeau în șvăbește. Mi‑am dat seama că nu am mai auzit de ani de zile acest dialect în propriul meu oraș, în care cu doar trei decenii în urmă trăiau câteva zeci de mii de nemți. Vorba unei poezii: Ich han schon öfters noch studiert, was mit unserem schwowisch mol passiert? În Timișoara poți auzi mai degrabă chinezește sau arăbește decât șvăbește. Vremurile s‑au schimbat și nu neapărat cum ne‑am fi dorit noi la Revoluție. 
[...]
E ciudat să descoperi, chiar și într‑o friguroasă dimineață de februarie, că într‑o Timișoară înstrăinată și depersonalizată încă mai există oaze timișorene autentice. În Ronaț, Mehala, Iosefin, Lahovary, Circ, Fratelia, Freidorf… Pe străzi, în case, în curți, în (tot mai puține) birturi, în graiuri, în obiceiuri. Și în oameni. Acestea sunt micile Timișori ale amintirilor și speranțelor mele."

Cartierul Elisabetin Vezi loc

Poezii și scandal matinal în Complex

"Odată ajunși în Complex, ne‑am îndreptat către legendara bodegă „Creștinii”, care, spre marea noastră uimire și satisfacție, era deschisă. Lăsând la o parte faptul că interiorul arăta ca după bătălia de la Kursk, pe moment ni s‑a părut cel mai încântător loc de pe planetă. Problema a fost că vânzătoarea n‑a vrut să ne dea două beri dacă nu‑i plătim pe loc, dar, până la urmă, am convins‑o că suntem clienți serioși, nu ca alții. Înăuntru mai erau câteva persoane. La o masă stăteau doi tipi pe care îi cunoșteam, Șoni și Spumă, iar la alta, o gașcă din care nu știam pe nimeni, probabil olteni din Complex. Și în timp ce Dača tocmai citea încântat ultima mea poezie cretină pentru copii, cele două tabere s‑au luat la bătaie. De fapt, Spumă s‑a încins cu vreo trei tipi de la cealaltă masă, iar Șoni, care ieșise de la budă, a sărit să‑l ajute."

Complexul Studențesc Vezi loc

Crystyna se pregătește să plece la muncă

"S‑a bucurat de revederea cu Olga. Nu înțelege ea cum e cu activismul, dar oamenii de la subsolu’ ăla îi plac. Au venit de mai multe ori în Piața Traian, pe la vecinii ei, cu ceva mâncare. Ba, la un moment dat, a văzut că au venit gașcă‑ntreagă să‑i monteze patu’ lu’ o vecină, tot țigancă.
– Mersi că mi‑ai trimis suta aia, îi spune imediat ce ajunge la sediul lor.
– Păi credeam că‑ți trebe pentru acolo, că te‑ai angajat.
Dora e mică de statură, dar dinamică. O privește pe prietena de etnie diferită prin ochelari, să vadă dacă s‑a schimbat cât timp nu s‑au văzut. Nu prea, s‑a menținut.
– Am stat luna aia. Și credeam că merge, dar uite că tot în Traian am revenit. Toate drumurile duc aici.
– Da’ ce‑ai făcut acolo? Că abia am apucat să vorbim.
– Într‑un atelier auto. Cum îți ziceam pe WhatsApp, la muncă cinstită. Asortam lăzi pentru piese, spune roma, în timp ce imită o mișcare robotică, secată de emoție."

(Fragment din proza scurtă "Munca-i muncă, soro!" de Vlad Marko Tollea)

Piața Traian Vezi loc

Nasser se stabilește în Timișoara

"Nasser venise în România în 1991, într‑un sfârşit de primăvară. Închiriase un apartament într‑un palat vechi din Fabric, chiar în Traian, şi se îndrăgostise imediat de piaţa aceea largă şi, spunea el, mereu luminoasă. Îi plăcea locul fiindcă era un furnicar de lume, tramvaie şi maşini toată ziua. Îi amintea de fojgăiala Bagdadului său, aşa că nu se simţea chiar un străin. Doar clădirile de aici, de la noi, erau mai reci şi mai trufaşe, în ciuda dezinteresului pe care proprietarii lor li‑l arătau, îmi spusese odată."

(Fragment din proza scurtă "În Iosefin, printre Dumnezeu, Allah şi dragoste" de Adrian Petru Stepan)

Piața Traian Vezi loc

Instalare în căminul studențesc al UVT din Lipovei

"Mergeam spre Lipovei, una dintre ultimele stații, și zona în care coboram era una rău‑famată. Căminul, încropit în grabă de cei de la UVT, fusese primit – o donație, cred – de la primărie, era un imobil cu trei etaje, a cărui compartimentare sugera că fusese un bloc cu locuințe pentru nefamiliști. Cei de la universitate l‑au zugrăvit de urgență, au instalat câte 4 paturi, 3 mese și un dulap în fiecare cameră, au pus termopane din plastic alb peste tot, au băgat net cu viteză mare de la UPC și au dat drumul la căldură atât de tare, încât, chiar și când afară gemeau furtuni de zăpadă la minus 20 de grade, noi toți ne pendulam între etaje în pantaloni scurți și tricouri. Căminul se afla nu chiar la strada principală, ci în spatele unor blocuri, și, fără iluminat public, mi‑era mereu teamă că urma să fiu jefuit, violat sau înjunghiat străbătând drumul până la intrare."

(Fragment prin proza scurtă "Noiembrie" de Cosmin Leucuța)

Cartierul Lipovei Vezi loc

Studenții așteaptă troilebuzul în ploaie și frig

"Am coborât din tren și mă îndreptam spre stația de troleibuz, târând după mine ditamai geanta de voiaj din pânză neagră, și încercând să mă feresc de bălțile interminabile și de stropii împroșcați de roțile taxiurilor care se înghesuiau să‑și ia clienții din fața gării.
Ploua. Normal că ploua, era sfârșit de noiembrie, mă mutasem de abia o lună în oraș, la facultate, și ploua non‑stop, de parcă uitase că mai eram și noi pe lume. Stația de vizavi de Gara de Nord era plină‑ochi, se înghesuiau toți sub prelata murdară și îngustă dintre chioșcurile de ziare, așteptând busul. I‑am privit și mi‑am dat seama că nu aveam loc acolo. Câțiva își aprinseseră țigări și fumegau ca niște incendii scăpate de sub control. În spatele stației se vedea șirul nesfârșit de taxiuri galbene, cu tabla bătucită de stropii de ploaie, așteptând ca lumea să cedeze și să scoată din buzunare bani de o cursă până în Complexul Studențesc. Majoritatea celor coborâți din trenul de la ora 6 eram studenți."

(Fragment din proza scurtă "Noiembrie" de Cosmin Leucuța)

Gara Timișoara Nord Vezi loc

Băieții merg în club după o beție la Denaro

"Îmi trebuie un pic să‑mi revin după toată faza, dar mergem mai departe. CP e un club nou înființat în subsolul unei clădiri de lângă Fabrica de Bere, care arată de parcă e programată pentru demolare joia viitoare, și se numește de fapt CCCP, e un club cu o tematică vag comunistă, în sensul că predomină culoarea roșu, iar votca și combinațiile adiacente sunt mereu la ofertă. În rest, muzica e formată din hit‑uri la modă, care bubuie în orice seară prin orice alt local din complex, plus o serie de favorite de‑ale casei, precum With or without you, Butterfly sau Enter Sandman."

(Fragment din proza scurtă "Noiembrie" de Cosmin Leucuța)

Fostul CCCP Club Vezi loc

Alte cărți

Underground 2 ™. Orașul care nu se vede

Underground 2 ™. Orașul care nu se vede, 2023

Cristian Vicol , Beatris Serediuc

Editura: Brumar

Curent/Gen literar: Realism , Urban , Memorialistică

Timișoara subterană. Fără sfârșit. În acest al doilea volum coordonat de Cristian Vicol, alți 19 autori născuți, crescuți sau mutați în Timișoara participă la reconstruirea underground-ului local. Periferia înconjoară centrul, îl îmbrățișează (sufocă...

Vezi carte
Ai uitat să râzi

Ai uitat să râzi, 2016; reed.2023

Bogdan Munteanu

Editura: Nemira

Curent/Gen literar:

„Pentru așa o bijuterie de carte, nu cred că e nevoie de un subtitlu, dar dacă totuși ar fi nevoie, cred că i s-ar potrivi cel mai bine formularea «povestiri cu sufletul pe masă». Altfel, mă bucur din adâncul inimii că pe copertă e numele lui Bogdan ...

Vezi carte
Unde stă norocul

Unde stă norocul, 1989

Gheorghe Brăescu

Editura: Minerva

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică , Proză scurtă , Realism

Volumul „Unde stă norocul – schițe și povestiri” de Gh. Brăescu, apărut la editura Minerva, oferă cititorului o incursiune fermecătoare în spațiul rural românesc de la începutul secolului XX. Cartea adună o serie de texte scurte, schițe și povestiri,...

Vezi carte

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică

În cadrul unui proiect editorial FILIT 2022, Muzeul Național al Literaturii Române Iași a invitat zece autori români să scrie câte o povestire inspirată de o fotografie, la alegere, din timpul Pogromului de la Iași – iunie 1941.Actualul volum valorif...

Vezi carte
Povestiri cu final schimbat

Povestiri cu final schimbat, 2014

Florin Iaru

Editura: Art

Curent/Gen literar: Proză scurtă , Optzecism

Florin Iaru a ridicat proza la înălţimea poeziei, în acest volum de povestiri în care termenul de capodoperă aproape că se banalizează. „Florin Iaru poetul a început o nouă viaţă de când s-a apucat de proză. Asta nu înseamnă că a sacrificat poetul d...

Vezi carte