Pădurea Verde

„Lipită de oraș, dintr-un sat liniștit de maghiari, cunoscând o dezvoltare pe cât de vertiginoasă, pe atât de haotică, Dumbrăvița a devenit în mai puțin de douăzeci de ani o metastază a Timișoarei – satul milionarilor de carton și al funcționarilor corupți. Străzi care se termină brusc în fața unui gard, case frumoase ce se intercalează cu blocuri de patru etaje pentru nefamiliști, palate mediteraneene cu turle maramureșene și așa mai departe. Chiar și așa, ar fi o combinație pitorească dacă nu ar fi un șantier uriaș cu multe străzi neasfaltate și ioc apă. În schimb, Pădurea Verde de la marginea satului este un adevărat paradis. Chiar dacă mai vezi o hârtie sau un PET ici-colea, pădurea este în general curată, iar aleile sunt populate de bicicliști, bunici cu nepoți, joggeri sau oameni care-și plimbă câinii. Dacă ai noroc, poți vedea o căprioară, un fazan, o rață, iar unii săteni chiar au raportat pe grupul de Facebook al comunei, cu unele interjecții teatrale, menite să inoculeze teama, întâlniri cu mistreți. Pe lacul de la capătul nordic al satului își face veacul o familie instagramabilă de lebede, spre deliciul celor care ies la picnic pe mal, înfruntând cu stoicism roiurile de țânțari.”