Cosmin Leucuța

"Mergeam spre Lipovei, una dintre ultimele stații, și zona în care coboram era una rău‑famată. Căminul, încropit în grabă de cei de la UVT, fusese primit – o donație, cred – de la primărie, era un imobil cu trei etaje, a cărui compartimentare sugera că fusese un bloc cu locuințe pentru nefamiliști. Cei de la universitate l‑au zugrăvit de urgență, au instalat câte 4 paturi, 3 mese și un dulap în fiecare cameră, au pus termopane din plastic alb peste tot, au băgat net cu viteză mare de la UPC și au dat drumul la căldură atât de tare, încât, chiar și când afară gemeau furtuni de zăpadă la minus 20 de grade, noi toți ne pendulam între etaje în pantaloni scurți și tricouri. Căminul se afla nu chiar la strada principală, ci în spatele unor blocuri, și, fără iluminat public, mi‑era mereu teamă că urma să fiu jefuit, violat sau înjunghiat străbătând drumul până la intrare."

(Fragment prin proza scurtă "Noiembrie" de Cosmin Leucuța)

"Am coborât din tren și mă îndreptam spre stația de troleibuz, târând după mine ditamai geanta de voiaj din pânză neagră, și încercând să mă feresc de bălțile interminabile și de stropii împroșcați de roțile taxiurilor care se înghesuiau să‑și ia clienții din fața gării.
Ploua. Normal că ploua, era sfârșit de noiembrie, mă mutasem de abia o lună în oraș, la facultate, și ploua non‑stop, de parcă uitase că mai eram și noi pe lume. Stația de vizavi de Gara de Nord era plină‑ochi, se înghesuiau toți sub prelata murdară și îngustă dintre chioșcurile de ziare, așteptând busul. I‑am privit și mi‑am dat seama că nu aveam loc acolo. Câțiva își aprinseseră țigări și fumegau ca niște incendii scăpate de sub control. În spatele stației se vedea șirul nesfârșit de taxiuri galbene, cu tabla bătucită de stropii de ploaie, așteptând ca lumea să cedeze și să scoată din buzunare bani de o cursă până în Complexul Studențesc. Majoritatea celor coborâți din trenul de la ora 6 eram studenți."

(Fragment din proza scurtă "Noiembrie" de Cosmin Leucuța)

"Îmi trebuie un pic să‑mi revin după toată faza, dar mergem mai departe. CP e un club nou înființat în subsolul unei clădiri de lângă Fabrica de Bere, care arată de parcă e programată pentru demolare joia viitoare, și se numește de fapt CCCP, e un club cu o tematică vag comunistă, în sensul că predomină culoarea roșu, iar votca și combinațiile adiacente sunt mereu la ofertă. În rest, muzica e formată din hit‑uri la modă, care bubuie în orice seară prin orice alt local din complex, plus o serie de favorite de‑ale casei, precum With or without you, Butterfly sau Enter Sandman."

(Fragment din proza scurtă "Noiembrie" de Cosmin Leucuța)