Raluca Nagy
Vezi un traseu literar
Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a publicat texte de popularizare a antropologiei, eseuri și povestiri în majoritatea revistelor culturale din România. A contribuit cu proze scurte la volumele colective Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români (Editura Trei, 2016), Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă (coord. Adina Dinițoiu, Raul Popescu, Editura Paralela 45, 2019), Izolare (coord. Alexandra Rusu, Editura Nemira, 2020), Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului (coord. V. Leac, Editura frACTalia, 2021) și Retroversiuni. Antologie de proză scrisă de femei (coord. Cristina Ispas, Editura Paralela 45, 2023). În 2022, a fost câștigătoarea Burselor și rezidențelor Cărturești, ediția a doua, pentru secțiunea Eseu. Din ianuarie 2023, face parte din echipa Laconic, o platformă de flash fiction. Un cal într-o mare de lebede (Editura Nemira, 2018), primul său roman, a obţinut premiile pentru debut „Sofia Nădejde“ şi „Observator cultural“ și a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry, Franța. Cea de-a doua carte, Teo de la 16 la 18 (Editura Nemira, 2021), a fost nominalizată la Premiile „Sofia Nădejde“ (2021), la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași“ (2022), la Premiile „Observator cultural“ (2022) și Premiul Leibniz pentru Proză (2022). De asemenea, a fost finalista din partea României la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură 2022. Cel de-al treilea volum publicat, Despre memoriile femeii și alți dragoni (Editura Nemira, 2023), un memoir, debutul său în non-ficțiune creativă, a fost nominalizat la Premiile „Observator cultural“, categoria „Eseu/Publicistică“ (2024), și la Premiul PEN România (2024).
Raluca ajunge în cartierul Ozana
Despre memoriile femeii și alți dragoni, 2024
Curent/Gen literar: Non-ficțiune
„Ozana; și ea destul de celebră, frumos curgătoare, dar mai blândă, aliniind blocuri de doar patru etaje, cu mai multă verdeață printre ele. Am dat piept, mai bine zis gambe și burtă, cu câinii străzii (și antitetanosul), îmi era frică de ei, dar până la urmă m-am obișnuit.
Surpriza cea mai mare cu Ozana a fost că se situa mult mai în periferie decât Mănășturul, în sens absolut. Rar îmi lua sub o oră să ajung în centru, și asta dacă se înlănțuiau favorabil tramvaiul în cauză și cele două metrouri. Eram practic navetistă. Plecam dimineața și mă mai întorceam a doua zi sau cine știe când.
[...]
Într-unul dintre episoadele filmului București, am lucrat pe la Arcul de Triumf, ceea ce mă obliga, din Ozana, să traversez orașul aproape diametral, mai îndelung ca în anii studenției. A fost crunt; variantele cu transportul în comun se legau foarte prost, iar statul în trafic m-a lecuit de șofatul urban. Profesional, mă simțeam la fel de blocată ca în trafic. [...]
O stație de metrou foarte aproape de blocul din Ozana s-a dat în funcțiune puțin după ce am plecat. Dacă o prindeam, cine știe, poate ne-aș mai fi dat o șansă.”
Ozana Vezi loc
Curent/Gen literar: Non-ficțiune
Cum să-ți retrăiești copilăria după 30 de ani. Spre sfârșitul lui 2019, scriitoarea și antropologa Raluca Nagy ajunge în Vietnam, iar criza sanitară mondială și alegerile proprii o rețin acolo aproape doi ani. Aceasta este, aparent, premisa ori pret...
Vezi carte