Rucsandra Pop
Vezi un traseu literar
Rucsandra Pop este artistă și antropoloagă. Este pasionată de modul în care dialogul și creativitatea pot aduce mai multă încredere între oameni și pot transforma orașele, satele sau cartierele în comunități, adică într-un acasă mai bun. E interesată de zonele de intersecție dintre discipline și lumi în care se nasc realități și adevăruri diferite de cele care apar atunci când privim lucrurile dintr-o singură perspectivă. Împreună cu alți artiști și cercetători, creează spații comunitare sigure în care - cu ajutorul instrumentelor artistice - oamenii pot explora subiecte despre care în general le este frică sau rușine să vorbească.
Grădina Icoanei - poezie nepublicată de Rucsandra Pop
Autori asociati: Rucsandra Pop
Curent/Gen literar: Liric
Grădina Icoanei
Am o bancă preferată în Grădina Icoanei
Îi spun banca iubirii de sine.
În unele dimineți e umedă de rouă.
Mă așez pe ea, fără să o șterg.
E banca centrală.
De aici văd perfect
Baletul platanilor pe nisip și
Pieile lor jupuite de timp și de soare.
Văd locurile de joacă și
Canalul care traversează parcul,
O arteră care în fiecare primăvară se umple cu apă și mormoloci,
Magnet pentru oameni mici îmbrăcați în haine colorate.
Apa e subiectul principal de conversație.
Se negociază fiecare picătură de apă și de libertate.
-Draga lui buni, nu băga mâna în apă că e murdară.
-Nu-i nici o problemă că te-ai udat, mami. Hainele se usucă! Uite, dăm rochița jos și-o punem pe o bancă.
-Spune-i măcar să-și dea pantofii jos să nu se ude și ăia! O să răcească!
-O să fie bine! Intră liniștită în apă!
-Nu intra! E murdară! E udă!
-E apă!
De pe banca centrală, cu coada ochiului văd țarcul în care se zbenguie câinii
Aici doar câinii latră.
Oameni nu.
Văd porumbeii hrăniți de un puști în tricou colorat - mereu altul și parcă mereu același.
Ia cu mâna lui mică grâu dintr-o pungă pe care tatăl o ține grijuliu.
Împrăștie neîndemânatic boabele de grâu și, când s-au strâns destui,
Dă iama în ei.
Porumbeii se ridică în zbor.
Eu stau pe banca mea ca o vulpe bătrână cu telefonul în mână și încerc să surprind ploaia de păsări care desenează forme pe nisipul încins.
Pe o bancă retrasă, o femeie frumoasă - cu păr creț și bluză roz - fumează.
În jurul ei ciorile s-au adunat ca la sfat.
Femeia asta știe că ciorile sunt stăpânele parcului.
Ciorile și arborele de mătase cu flori la fel de roz ca bluza ei.
Pe o altă bancă, doi elevi de la Școala Centrală se îmbrățișează timizi.
El o ia de mână, ea își lasă capul pe umărul lui.
Happiness is a butterfly,
Everyday is a lullaby -
O aud pe Lanei del Ray în căști
Și-mi iau doza zilnică de sirop.
Am o bancă preferată în Grădina Icoanei,
Îi spun banca iubirii de sine.
Vin aici când am nevoie să mă prefac că lumea n-a luat-o razna total,
Că se mai poate repara ceva.
Anatomia precisă a acestei grădini reface pentru mine ordinea mondială
Apa din fântână spală zilnic senzația că lumea se răstoarnă -
Un vraf de cutii de conservă care cad cu zgomot de pe raftul unui supermarket.
Planeta e un borcan de castraveți murați spart pe podeaua lucioasă a unui magazin.
În Grădina Icoanei e încă pace.
Rucsandra Pop
Poem performat în cadrul expoziției „Despre Ploi, Râuri și Șuvoaie”, produsă de Asociația DevelopingArt în 2024
Parcul Grădina Icoanei Vezi loc