Tudor Crețu

„Pe la vreo trei, am trecut în Papillon. Eu, Boris, Darco, moldoveanca şi înc‑o gagică. În afară de Darco şi Boris, ne‑am luat toţi câte un suc. Ei doi, bere. Lumina îmi displăcea tot mai tare – era din ce în ce mai mierie, umplea, la propriu, sala ca un lichid imponderabil.
– Tu eşti la Arte, aicia…
– Da, la Arte…
– Şi eşti din Timişoara?
– Nu, la mătuşă‑mea stau…
– Bă (mi‑am tras scaunul mai aproape) io v‑admir pe ăștia, pe stranieri, ca să zic așa. De unde ești? (Atunci am aflat.)
– Din Moldova, adică acolo am crescut…”

(Fragment din „Casete martor” vol. 1 de Tudor Crețu)