Cele două Mântulese, 2009

Cartea de față a fost concepută inițial ca o dublă istorie a străzii Mântuleasa: cea reală, bazată pe studiul documentelor de arhivă, și cea ficțională, pe urmele prozelor scurte ale lui Mircea Eliade. Treptat, cele două părți ale lucrării au câștigat considerabil în dimensiune, devenind câte o carte în sine. Volumul de față dublează informația istorică cu elemente de atmosferă, studiul fiind unul de istorie a mentalităților, de sondare a moravurilor, ce mizează totodată pe amănunte de epocă, în încercarea de a recrea atmosfera de veac XVIII. Multă vreme, cine citea Pe strada Mântuleasa era mirat de banalitatea străzii bucureștene cu același nume: ficțiunea eliadescă părea a se fi iscat din nimic. Andreea Rasuceanu urmărind, dimpotrivă, istoria străzii în documente, a descoperit personaje uluitor de vii, colcăind de patimi, vise și ispite. Cartea ei răstoarnă vechiul raport dintre istorie și roman, realitate și imaginație: prima devine mai stranie decât a doua. Semnele destinelor, căutate de Mircea Eliade, au fost scrise dintotdeauna în ochii și trupurile locuitorilor străzii. Fărăma, unul dintre ei, a întâlnit-o pe Andreea Rasuceanu într-o după amiază pe o bancă și i-a spus povestea „celor două Mântulese”, pe care uitase s-o șoptească lui Eliade. (Sorin Alexandrescu)