Casa de cultură „Traian Grozăvescu”

„Mama n-a rămas pentru mult timp telefonistă, tata a reuşit să-i găsească, în cele din urmă, un alt serviciu, mai uşor, - La Casa de Cultură era mare nevoie de o casieriţă - prin oraș treceau „în turneu“ o mulţime de trupe de teatru şi cineva trebuia să se ocupe atât de plasarea biletelor în întreprinderi, cât şi de, vânzarea lor. Așa că o încadrară în postul respectiv cu o jumătate de normă. Mamei i se oferi prilejul să pătrundă în templul vrăjit al artei, sau mai bine zis să stea la intrarea acestuia. Cunoscu o mulțime de vedete, le văzu de aproape. Cu multă răbdare ascultă, păsurile artistelor, în timp ce numerota biletele.”