Mandravela
Deschide în Google Maps

Mandravela

Cârciumă Bucuresti

Așezat la o răscruce de drumuri, Hanul Mandravela (astăzi zona Pieței Sudului) va fi multă vreme un reper al locului din fața Dealului Văcăreștiului. Era deținut de Costică Alexandrescu împreună cu fratele său și a devenit renumit în zonă prin petrecerile cu lăutari pe care le organizau: taraful oltenesc al lui Nelu Busuioc este cel de la care Maria Tănase aude primele cântece de petrecere. Numele îi provenea de la cuvântul mandră, dat cabanei din spatele cârciumii care era construită din nuiele și în care se odihneau țăranii veniți cu legume la piețele din București.

Descriere și fotografie: muzeulbucurestiului.ro 

Evenimente
Cărți

Bozoncea și hoții lui merg de Paște la bâlci, la Mandravela

Groapa, 1957

Eugen Barbu

Curent/Gen literar: Naturalism

Perioada: Roman Postbelic

Tip de loc: Cârciumă

„De Paşte, i-a pornit starostele la tiribombe, în Mandravela. O luase şi pe Didina, s-o plimbe, să mai ia aer. Au trecut Cuţarida târându-şi caroasele. În grădini înfloriseră corcoduşii şi merii. Un miros greu, dulce, stăruia peste câmpul verde. Spre Tarapana, tăia primăria nişte străzi noi şi lucrătorii abia ridicau maiele grele cu care băteau pietrele, în grămezile de nisip dormeau femeile venite cu ei. Soarele ardea [...]

Au ajuns pe la patru. Moşii se întindeau într-un colţ al Mandravelei şi auziră de departe tromboanele şi lăutarii. Zarvă mare şi lume, grenie. Numai fuste în altiţe şi floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase şi huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele ţipau speriate şi-l băgau în neamul mă-sii. Paraschiv căsca ochii la bărci, cu privirile sub fustele ălor de se legănau. Întâi i-a dus Bozoncea la o cârciumă şi-au cerut pui fripţi, au băut câteva kilograme de vin şi mai cu inima plină au ieşit şi ei să petreacă. S-au suit în lanţuri. Acolo cânta o fanfară pe nişte bănci, şi vreo şase neisprăviţi împingeau sus spiţele de lemn ale roţii uriaşe. Ţipa Didina de plăcere când o învârtea Stăpânul deasupra capetelor celor de jos. Sub ei, mulţimea pestriţă se înghesuia la jocurile de noroc.”

Groapa

Groapa, 1957

Eugen Barbu

Curent/Gen literar: Naturalism

Groapa (1957), roman scris de Eugen Barbu, este o scriere de tip naturalist care redă viața într-o mahala a Bucureștiului interbelic, în jurul unor foste gropi de gunoaie și de exploatare a argilei. Acțiunea urmărește povestea locuitorilor marginaliz...

Vezi carte