Oficiul Poștal Lugoj

„Și între timp poate să mai treacă un an (treisprezece ani, deci, de la cele povstite de noi în paginile anterioare, şi paisprezece ani de la nuntă), şi în acest ultim an mama și-a schimbat şi modul de  viață: a intrat ca funcționară la poştă, e telefonistă — prin urmare. De trei ori pe săptămână e de serviciu noaptea, turele cele mai obositoare pentru ea, care nu prea are obiceiul să se odihnească ziua. Chiar şi în dimineața aceasta o putem vedea ieşind din clădirea poştei, îndreptându-se, gtăbită și cam zgribulită de frig, spre casă. E uşor palidă din pricina oboselii. Da, e într-adevăr ostenită, chiar dacă noaptea nu a fost dintre cele mai grele: telefonul n-a sunat decât o singură dată, și ea -a făcut legătura pe jumătate adormită, fără să fie prea-atentă la vocile care strigau una la alta (îndepărtate şi totuși apropiate), în pâlniile țelefonului. După acest telefon nocturn a adormit cu capul pe masă, mai bine zis pe pernița adusă de ea. de-acasă (în timpul zilei şi-o ţinea ascunsă în dulap) și chiar a sforăit încetișor, cu obrazul îngropat în puful moale al pernii.”