Strada Dobrogeanu-Gherea

pe Dobrogeanu Gherea în jos cineva a făcur o casă să rîdă 
desenîndu-i un zîmbet între ferestre 
cineva a scris pe peretele de-alături
                                                        „vreţi sex? faceţi laba?”
altcineva a scris
                       „iubeşte-mă aşa cum eşti”
cineva a scris
                      „ea era ruptă de la iarbă/eu eram rupt de la ea”
cineva a scris
                     „viaţa-i curvă/erai viaţa mea”
cineva a scris
                    „doar noi”
cineva a scris
                    „pula scriitorului în gura cititorului”
cineva a scris
                    „fără necaz unde-i fericirea”
cineva a scris
                   „ai grijă să n-ai griji”
cineva a scris
                   „mama ta”
cineva şi-a cimentat pe gard cioburi de sticlă iar deasupra
    a pus sîrmă ghimpată
cineva a desenat pe-un gard un grup de copii ţinîndu-se de mîini
un singur cer deasupra lor

în fiecare dimineaţă
în drum spre serviciu
trec dealul dinspre Răcădău
                                          spre centru
                     cu Măgura Codlei 
                                                              în faţă
Tîmpa Cetatea Braşovului biserica ortodoxă de sub misteriosul
spital de nebuni Eminescu verde ca ochii Veronicăi
strada Lungă Biblioteca Judeţeană
Turnul Negru (ală mai alb)
Turnul Alb (ăla mai negru)
Muzeul de Istorie din Piaţa Sfatului
Biserica Neagră de alături
zidurile oraşului şi – peste toate – 
Măgura Codlei de unde vine Vlad la serviciu

şi azi toate astea-s neschimbate
doar în loc de Măgura Codlei e o ceaţă pîcloasă
exact în prima zi de serviciu
                                          fără Vlad

acum
cînd trece pe Dobrogeanu Gherea
cîte-un ghiolban
şi mă stropeşte
din cap pînă-n picioare
îi urez
din suflet
SĂŢISESPARGĂROŢILEcoaie!

am o bicicletă cu care
am mers zi de zi la serviciu ani întregi
şi pentru că trec strada abruptă
din Răcădău cartierul cu urşi spre centru
tăind practic muntele Tîmpa
m-am trezit într-o zi fără frîne 
exact la intersecţia dinainte de Castelului

la prima tură au scrîrtîit atît de tare frînele cînd
coboram pe Dobrogeanu Gherea 
încît m-au lătrat toţi cîinii din cartier
chiar şi ăla alb mic ca un pisic care-şi scoate
capul pe gaura pentru furtun

acum merg pe jos în drum spre serviciu şi înapoi
din Răcădău în Piaţa Sfatului şi viceversa
un traseu minunat
juma de oră jumătate întors
uneori te stropesc maşinile din cap pînă-n picioare
alteori mai aluneci pe cîte-un capac de canalizare
uneori mai urlă cîte-un urs la tine
cîte o dată îi tăt ghini