Berărie

„Unul dintre lăutarii Moldovei, ai Iașilor, cari pe vremuri făcea să răsune centrul Iașilor de glasul său, care cânta romanțele cele mai frumoase, avea reputația că el cânta fără pereche «Steluța» lui Alexandri [sic!]. E una din poeziile care i-a făcut mai multă glorie și care și până-n ziua de astăzi i-a rămas ca una din cele mai frumoase pietre scumpe, în coroana poetului de la Mircești.
Când începea lăutarul B. să cânte «Steluța», avea atâta căldură comunicativă în glasul său și o expresie atât de potrivită cuvintelor, încât emoționa adânc.
Într-o vară la Iași, lăutarul o cânta regulat în fiecare seară, ba uneori și de două ori pe seară, în berăria care pe atunci se afla unde astăzi e instalată sucursala poștei, în strada Lăpușneanu.
Vizitatorii «Halei de Bere» îi spuneau veșnic: «Ei, ia să te vedem B., zi-ne Steluța, da, știi cu dor, că am un foc la inimă că numai tu mi l-ai putea stinge!»
_Zău cucoane, zise B., atunci v-o cânt că și mie alt cânte nu mi-a mai plăcut.
Și atunci începea să cânte, dar cu atâta foc, cu atâta uitare de sine, încât i se zăreau lacrimile. Era adânc emoționat... și vizitatorii nu-și puteau stăpâni plânsul.
_Și de ce ți-i a plânge?, îl întrebară cu toții.
_Asta nu se spune cucoane, răspundea lăutarul Iașilor.”