Deschide în Google Maps

Fosta Berărie Bragadiru (Hala de Bere, Coloseul Bragadiru)

Berărie Iasi

Berăria Bragadiru, denumită și Hala de Bere sau Coloseul Bragadiru, a fost o berărie din Iași situată într-o clădire istorică de pe strada Lăpușneanu nr. 18.

Clădirea a fost construită pe locul unei bodegi numite Eldorado la începutul secolului al XX-lea și și-a schimbat în timp numele și destinația: reconstruită, a devenit berăria „Astoria”, în 1922, după ce fusese distrusă de un incendiu, și a fost redenumită „7 Noiembrie” după 1944. Ulterior, aici a fost instalat cinematograful Tineretului care a funcționat până la data de 15 aprilie 1994.

Berăria Bragadiru a fost, la începutul secolului al XX-lea, un loc de întâlnire a lumii mondene ieșene, a scriitorilor și artiștilor. Atmosfera era animată, în timpul zilei și seara, de diferite orchestre și soliști, între care și Ionică Barbu, strănepotul lui Barbu Lăutaru. (Sursa: Wikipedia.org)

Evenimente
Cărți

Un lăutar celebru al Iașului cântă pe versuri de Alecsandri

Iașii de odinioară, 2015

Rudolf Suțu

Curent/Gen literar: Istoric , Memorialistică

Perioada: Secolul al XIX-lea

Tip de loc: Berărie

Tag-uri: Istorie , Istorie urbană , Memorii

„Unul dintre lăutarii Moldovei, ai Iașilor, cari pe vremuri făcea să răsune centrul Iașilor de glasul său, care cânta romanțele cele mai frumoase, avea reputația că el cânta fără pereche «Steluța» lui Alexandri [sic!]. E una din poeziile care i-a făcut mai multă glorie și care și până-n ziua de astăzi i-a rămas ca una din cele mai frumoase pietre scumpe, în coroana poetului de la Mircești.
Când începea lăutarul B. să cânte «Steluța», avea atâta căldură comunicativă în glasul său și o expresie atât de potrivită cuvintelor, încât emoționa adânc.
Într-o vară la Iași, lăutarul o cânta regulat în fiecare seară, ba uneori și de două ori pe seară, în berăria care pe atunci se afla unde astăzi e instalată sucursala poștei, în strada Lăpușneanu.
Vizitatorii «Halei de Bere» îi spuneau veșnic: «Ei, ia să te vedem B., zi-ne Steluța, da, știi cu dor, că am un foc la inimă că numai tu mi l-ai putea stinge!»
_Zău cucoane, zise B., atunci v-o cânt că și mie alt cânte nu mi-a mai plăcut.
Și atunci începea să cânte, dar cu atâta foc, cu atâta uitare de sine, încât i se zăreau lacrimile. Era adânc emoționat... și vizitatorii nu-și puteau stăpâni plânsul.
_Și de ce ți-i a plânge?, îl întrebară cu toții.
_Asta nu se spune cucoane, răspundea lăutarul Iașilor.”

Iașii de odinioară

Iașii de odinioară, 2015

Rudolf Suțu

Editura: Corint

Curent/Gen literar: Istoric , Memorialistică

O carte de suflet care oferă cititorului o invitație la o călătorie tihnită și plină de farmec prin Iașii de odinioara. Călăuza este prințul român Rudolf Suțu (1880—1949). Prințul își iubește orașul, care nu înseamnă pentru el doar o colecție de case...

Vezi carte