Imobil

„La vremea aceea aveam un motan alb, cu coadă și căciuliță neagră, bun și cuminte, dar umblăreț. După ce-și punea bine burta la cale vreo două-trei zile, cerea să-l lăsăm afară. Nu ştiu cum ieşea din bloc, nu-mi amintesc să-l fi condus până jos, dar pe atunci nu erau interfoane, nici uși grele cu sisteme de închidere silențioasă. Dupăalte două-trei zile îl găseam pe preșul de la intrare, înfometat, neapărat murdar și plin de puricii culeși din subsolul cărtărescian-labirintic al complexului numit Blocul Turn, de la capătul de jos al Căii Victoriei. Îl spălam în chiuvetă, cu Dero (minunea proaspăt invenjată), se ținea cu labele din față de țeava prin care curgea apa și mieuna sfâșietor, dar nu fugea, nu zgâria, nu se zbătea. urma înfofofirea și uscarea, după care era din nou motanul meu pufos și bun. Îl cheamă Murzik, reminiscență probabil de prin cărțile (sovietice) pentru copii.”