Seminar

„Ar mai fi de citat secţiunea consacrată lui Ion Creangă din N. Iorga, Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică, 1929, capitolul Întoarcerea vechiului fond românesc: „Dar iată un diacon, preot răspopit din Iaşi, Ion Creangă, cu pregătirea pe care putea s-o deie seminariul de la Socola, fără lecturi europene şi fără teorii, suflet absolut original ieşit din fundul munţilor lui şi primit în societatea aceasta a «Convorbirilor», nu în calitate de scriitor, ci pentru comediile pe care le povestea. (....) A fost aproape împins să-şi scrie pătăraniile lui, când el n-avea decât ambiţia de a da bune cărţi de şcoli primare, unde era institutor. Sunt unele din povestirile lui care nu vor putea fi publicate niciodată: astfel de povestiri i se cereau lui în rândul întâi”. N. Iorga schiţează şi rezerve: reputaţia lui a fost creată prin anii 1890 la Iaşi, „când s-a format grupul moldovenesc poporanist din rămăşiţele vechiului socialism al fraţilor Nădejde...”. S-ar mai fi adăugat, întru sporirea popularităţii, filoromâni „cari căutau în literatura românească ceea ce era mai leit românesc” (N. Iorga, Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică (după note stenografice ale unui curs), Postfaţă de Mihai Ungheanu, Editura Minerva, 1977, p. 223–224).”