Lumi Mihai

Stau degeaba în gara pustie 

mă uit la porumbei și ascult cum țârâie apa prin găurile din burlane de Est

Aici doar trei trenuri vin și pleacă zilnic, 

ca și cum ar hrăni gura gării ca pe-un copil instituționalizat la cămin: 

mic dejun, prânz și cină- toate de regim. 

Vara, în sezon, statul devine generos și-i mai servește gării și o gustare- trenul de ora patru, un personal amărât  care miroase a crenvurști comuniști 

Mai e cineva: la capătul celălalt al șirului de scaune prinse in perete, un tânăr ochelarist care aduce cu Eminescu,  dar puțin retardat

-stă de o vreme cu  fruntea în palmă. Telefonul îi bâzâie cu voce tare

…

Vreau acasă.

Alo?

Vreau acasă.

Ce faci, mamă?

Vreau acasă!

Plouă mai tare și porumbeii pleacă acasă. 

ține-mi și mie puțin gândurile - vreau să-mi fac o țigară

ia o matură, un făraș, adună-mă

bagă aspiratorul prin colțurile vieții 

strânge dezastrul sub un preș

dă-mi oamenii-napoi 

aveau treabă

nu-i mai trimite la ne-ntors, mai multe umbre pe pământ 

înseamnă mai multă lumină la zenit

pasărea zboară lipită de miriște cu ochi fără pleoape

toate paiele și bârnele și crăcile pe orbita ei

le-aud cum plesnesc în viteza pe-obraji

alunec pe clisă după ploaia din mine

azi nu am timp, dar poate mâine

nu vrei sa facem pace? 

fă pace fă pace fă pace

dă-mi un copac viu, să-mi sprijin fruntea

să pot să îl pipăi cu genele

un copac cu icoană atârnând într-un cui

pe strada lui Radu de la Afumați

dă-mi niște valuri să mă spele

dă-mi niște voci, să mă mai strige 

fă-mi 

Domnule, din tocuri, gheare

știu c-aștept semne, dar tu, mai bine

învață-mă ce dracului să fac cu ele

mergând pedalând în fugă răcoarea pustiul nopții

fac dreapta pe Icoanei și în mijlocul drumului 

evit la limită cea mai mică bătrânică, 

o bătrânică Marmoseta pigmeu, care își caută de purici căciulița într-o liniște religioasă.

 Poate de la imagine de la miros mă simt ca

Fetița, vezi că ți-a căzut lanțul!

În două rotiri rare de roți aud o vecină strigând-o pe Cleo: Cleoooo Cleeooo….

În două rotiri rare de roți o aud pe Cleo: clinc clinc 

face clopoțelul ei de la gât 

Ce fel de gât?

de Baghera mică ,Marmoseta baghera

în două rotiri de roți o văd pe Cleo

Ce întâmplare, aceste experiențe intense opresc de tot mersul vieții 

și așa cum stau cu mâna la cap uimit de inefabil în mijlocul drumului, marmoseta din mine-și dorește să fie, măcar puțin , o bucățică de vers din noaptea cuiva. 

Întorc târziu capul, și o văd pe Cleo, așteptând neclinchenind cuminte să ies din poezia ei.

Pot să mă angajez factor poștal terminal, să înmânez ultimele scrisori porumbeilor călători care zboară pe sub mașini, cu indicații precise: muriți la roata stângă față, mâine la 8 fără 10, pe Eminescu

Lipiți-vă de stradă în formă de înger, dați ușurel din aripi când trec femei și copii către școală, nu exagerați, nu curgeți mult, să vă poată iubi și când zburați în înaltul asfaltului

Un pui de năsturel pe masă

Cu ultimele resurse, expuse obstinat pe fațadă
Incerc să fac să fie bine
Trag pelvisul și croitorii
Lărgesc trapezul între omoplați
Fac loc să intre-n mine
Marele foșnet final pe vara asta.
Pe buza prăpastiei, mioapă, scrutez orizontul.
Nu văd nimic, deci sunt in siguranță.
In față la Dacian,
Toamna imi scutură steagurile, imi flutură plopii

miroase a mir și a gogoși
și tinere gravide creștine
își leagănă demn burțile împachetate în rochii cu buline
E-o zi de iertare, e-o zi de putere, 
preotul Ciocan m-a convins mai devreme
Pe băncuță
Când vântul și frigul îmi grăbeau închinările.
Am fugit pân-acasă 
să iau o sticluță de sticlă 
și-o carte:
pentru agheasma mare și pentru fiul părintelui
azi este ziua lui 
așa c-am  servit
și-un fursec cu rahat
am pus un acatist, am intrebat 
o doamna  blonda cum sa fac.
Am trecut pe la tine, 
ți-am stropit o magie, și-o cruce pe ușă
să-ți fie de bine
Am pornit în jos spre Eforie
Am mers uitându-mă la oameni ca și cum sunt ai mei,
Până  la locul unde scrie JUR
Cu literele alea pe care vreau sa le fur
M-am oprit in fata poliției
să văd cine ar sta la ora asta la geam, sa vadă vreun potential infractor, 
vreun hoț de destine, 
de vechi rămășițe de magazine
un șparlitor de promisiuni din fostul “Junior”.
Nu e nici dracu, duminica dimineața, sper să mă-ntorc peste o săptămână
cu copilul de mână
să îl rog să m-ajute, să-mi țină scara 
să termin o dată treaba asta murdară
pe care o tot amân de-atâta timp.
După-aia putem să mergem sa sărbătorim
luam o cafea, un Burgerking
petrecem momente frumoase împreună
ca în seara în care m-ai luat de mână
și privindu-mă pe sub gene, m-ai întrebat:
Ai mai auzit ceva de Fuego?