Gara Obor (Gara de Est)

Gară Bucuresti

Gara Obor, numită și Gara de Est, este o gară din municipiul București, care funcționează atât pentru transport de călători cât și pentru mărfuri. Este situată în nord-estul orașului, în zona Obor-Iancului, nu foarte departe de piața Obor.

Sursa: Wikipedia RO

Evenimente

Cărți

Stau degeaba în gara pustie - poezie nepublicată de Lumi Mihai

Autori asociati: Lumi Mihai

Curent/Gen literar: Postmodernism , Liric

Perioada: Contemporan

Tag-uri: Poezie , Literatură scrisă de femei

Stau degeaba în gara pustie

mă uit la porumbei și ascult cum țârâie apa prin găurile din burlane de Est

Aici doar trei trenuri vin și pleacă zilnic,

ca și cum ar hrăni gura gării ca pe-un copil instituționalizat la cămin:

mic dejun, prânz și cină- toate de regim.

Vara, în sezon, statul devine generos și-i mai servește gării și o gustare- trenul de ora patru, un personal amărât care miroase a crenvurști comuniști

Mai e cineva: la capătul celălalt al șirului de scaune prinse in perete, un tânăr ochelarist care aduce cu Eminescu, dar puțin retardat

-stă de o vreme cu fruntea în palmă. Telefonul îi bâzâie cu voce tare

…

Vreau acasă.

Alo?

Vreau acasă.

Ce faci, mamă?

Vreau acasă!

Plouă mai tare și porumbeii pleacă acasă.

Evocarea Gării de Est din perspectiva lui Dorin

Gara de Est, 2008

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism , Psihologic

Perioada: Anii 2000

Tip de loc: Gară

Tag-uri: Literatură scrisă de femei

„Felinarele înalte luminau din plin fațada gri‑albicioasă, peronul încremenit al Gării. O gară pe care n‑o văzuse decât sâmbătă seara, atunci când se răresc trecătorii. Ce căuta aici, printre blocuri, gara asta, cu ușile închise, cu ferestrele întunecate? Gara este totdeauna locul luminat, veşnic forfotind, cu aerul plin de șuieratul trenurilor, cu perechi care se sărută în umbra stâlpilor de lemn, vopsiți în verde, cu familii întregi care conduc solemn un singur membru al lor, la plecare.
[...]

Gara neverosimilă: felinarele luminau scările albite pe care nu urca nimeni, coșulețele de lemn vopsite în verde care atârnau de lanțuri, sus, între stâlpi. Nu‑i lipsea nimic, nici măcar ceasul mare, rotund, numai că limbile erau încremenite. Nu‑i lipsea nimic, era la fel cu gara din orașul copilăriei lui. Atât doar că de‑aici nu pleca nici un tren, aici nu venea nici un tren.
[...]

Era vreo legătură între viețile oamenilor și locurile pe unde treceau? […] Exista vreun sens între întâmplările vieții lui, așa cum părea să i‑l sugereze clădirea neverosimilă a Gării în fața căreia tocmai în seara aceasta se trezise, sau totul era numai un amalgam disperat și absurd?”

Gara de Est, 2008

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism , Psihologic

„Făcând parte din aceeași familie literară cu Cehov și Flaubert, prin interesul narativ manifestat față de «nimicurile» care alcătuiesc substanța însăși a vieții de zi cu zi, Gabriela Adameșteanu pare mai aproape de Gogol prin predispoziția de a inve...

Vezi carte