Gabriela Adameșteanu

Evenimente

Cărți

Începutul relației dintre Letiția și Sorin

Provizorat, 2017

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Contaminată de discursuri și plânsete, bucuria celor doi că erau împreună se compara cu ceva grav și străin, dar niciodată moartea nu a fost mai departe de ei decât atunci. Privirea însuflețită îi trăda atunci când încercau, ba unul, ba altul, să se imagineze într-un scenariu similar. Aleile pline de lumină ale cimitirului își cerneau frunzele galbene într-o ploaie foșnitoare, în timp ce ei se pierdeau printre cavouri, nepăsători și sensibili, vorbind ușuratic despre moarte și viață, cu fețele prinse una de alta… Așadar, a început la Bellu.”

Cimitirul Bellu Vezi loc

Evocarea Gării de Est din perspectiva lui Dorin

Gara de Est, 2008

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism , Psihologic

„Felinarele înalte luminau din plin fațada gri‑albicioasă, peronul încremenit al Gării. O gară pe care n‑o văzuse decât sâmbătă seara, atunci când se răresc trecătorii. Ce căuta aici, printre blocuri, gara asta, cu ușile închise, cu ferestrele întunecate? Gara este totdeauna locul luminat, veşnic forfotind, cu aerul plin de șuieratul trenurilor, cu perechi care se sărută în umbra stâlpilor de lemn, vopsiți în verde, cu familii întregi care conduc solemn un singur membru al lor, la plecare.
[...]

Gara neverosimilă: felinarele luminau scările albite pe care nu urca nimeni, coșulețele de lemn vopsite în verde care atârnau de lanțuri, sus, între stâlpi. Nu‑i lipsea nimic, nici măcar ceasul mare, rotund, numai că limbile erau încremenite. Nu‑i lipsea nimic, era la fel cu gara din orașul copilăriei lui. Atât doar că de‑aici nu pleca nici un tren, aici nu venea nici un tren.
[...]

Era vreo legătură între viețile oamenilor și locurile pe unde treceau? […] Exista vreun sens între întâmplările vieții lui, așa cum părea să i‑l sugereze clădirea neverosimilă a Gării în fața căreia tocmai în seara aceasta se trezise, sau totul era numai un amalgam disperat și absurd?”

Gara Obor (Gara de Est) Vezi loc

Pensionul unde a învățat tante Margot

Dimineață pierdută, 1983/2011

Gabriela Adameșteanu

Aici învățase tante Margot, sora lui Madam Ioaniu din Dimineață pierdută. După ce bunicii Yvonei au murit într‑un accident de tren soarta fetelor rămase orfane a fost pecetluită: „Muti s‑a măritat cu Papa, Margot a intrat la Școala Centrală, şi duminicile şi vacanţele le petrecea la noi… Pe urmă, cum dumneata chiar îţi mai aminteşti – eu nu –, a venit războiul…“

Școala Centrală Vezi loc

Strada unde locuiau Letiția și Petru

Provizorat, 2017

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism

Locuința imaginată a cuplului Letiția și Petru se afla într-o zonă care azi arată complet diferit, o mare parte din ea fiind demolată pentru construcția Casei Poporului.

„Cartier semicentral, strada Uranus, trotuar în pantă, vizavi de zidul alb, înalt al bisericii Mihai Vodă, cu turla ridicată deasupra unui dâmb invizibil. Pe poarta păzită de un bărbat în uniformă, lângă gheretă, o plăcuţă metalică anunţă că acolo sunt Arhivele Statului; iar tramvaiul huruie luând cotul de la Isvor. Clădire solidă, cu parter, etaj, demisol şi mansardă, de unde au fost aruncaţi acum douăzeci de ani, în altă eră glaciară, proprietarii exploatatori, plecaţi între timp, întro groapă comună, la cimitirul Bellu sau în străinătate. Contract de închiriere pe numele lui Petre Arcan pentru un apartament cu două camere, bucătărie, baie şi vestibul. Intermediarul, un fost student al lui Petru la Fefe, ştăbuleţ la ICRAL, sa mulţumit cu o filodormă simbolică.”

Strada Uranus Vezi loc

Apartamentul Tatianei

Provizorat, 2017

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Vocea lui Sorin a ezitat un pic, totuşi nare sens săi spună Letiţiei despre nunta din vară a lui Florinei cu Tatiana, ca săşi facă de pe acum griji inutile! El chiar nu are habar unde se vor mai întâlni după ce Florinei vinde şi apartamentul ăsta! Când ia dat cheia, azi, Florinei, care se ducea cu anunţul la România liberă, ia zis dea dreptul: îmi pare rău, bătrâne, dar o să ai nevoie curând de alt hogeac! Renovat şi mobilat, apartamentul o să se vândă bine, oricum, destul ca Florinei săşi poată lua o maşină ca lumea în locul Trabantului. Apartamentul Tatianei de pe Clucerului, la doi paşi de Şosea, are patru camere, confort sporit şi e gata mobilat. Ca director în Primăria Capitalei, lui tatasocru nu ia fost deloc greu săşi facă rost de altul, fireşte că tot cu chirie.”

Strada Clucerului Vezi loc

Locuința lui Serghei Sârbu

Provizorat, 2017

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Atunci când vorbeşte acasă despre Serghei Sârbu, Petru nu îl scoate din Serioja, golanul din Primăverii. Letiţia este însă convinsă că şi el, şi Dănuţ Iliescu îi invidiază siguranţa de sine, muzica şi filmele noi pe video, poveştile din liceul copiilor de ştabi, petrecerile deşănţate, lajeunesse doree, la jeunesse de merde, mârâie Petru.

[...]

Serghei Sârbu, fiu de comunist pur şi dur, pus pe tuşă atunci când Tovarăşul a început să mazilească vechea gardă. Dar, spre deosebire de alţi copii de Primăverii, Serghei e o persoană agreabilă, cultivată, căreia îi place să se audă vorbind. Uneori se întâlnesc în pauzele şedinţelor de Partid pe Capitală şi Serghei îi strecoară câte un buletin Agerpres cu circuit închis; de obicei numere vechi, dar interesante şi ele.

[...]

Letiţia o place foarte mult pe Tania Sârbu, chiar şi Petru cu ea vorbea cel mai mult pe vremea când mergeau în vizită la Serghei, care încă mai locuia cu părinţii în Bulevardul Primăverii. Ei, aia da casă! Piscină în curte şi ce tablouri, Pătraşcu, Iser, Baba! Dar roata lumii se învârte, azi Serghei Sârbu nu pupă postul din Străinezia, îl umflă Dănuţ Iliescu, care sa scos după ce a cărat geanta secretarului de Partid şi a robit ca negru la lucrările profesorului ca să îşi plătească postul în institut!”

Bulevardul Primăverii Vezi loc

O descriere mohorâtă a Bucureștiului, în drum spre aeroport

Provizorat, 2017

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Tot drumul până la aeroport a ţinuto strâns, după umeri, pe Letiţia, muşchii feţei i se destinseseră de plăcerea plecării şi de confortul maşinii spaţioase, care amortiza gropile din asfalt şi zgomotele străzii. Letiţia îşi strecurase mâna îngustă în palma lui mare şi fierbinte, îşi vârâse un picior între ale lui, inspira aftershavefamiliar şi se uita printre gene la oraşul care ajunsese al ei. La fel ca şi Petru. Sau, mai exact, datorită lui Petru.

Cheiul cu sălciile aplecate spre apa uleioasă, zidurile gălbui, de mic palat ale spitalului Brâncovenesc, ascunzând suferinţa dinăuntru, globurile aurii ale Bisericii Ruse lângă albcenuşiul auster al Bibliotecii de Stat, frunzişul obosit ale leilor de pe Kiseleff, Ambasada URSS şi vilele interbelice, păzite de miliţieni încruntaţi, tot mai mulţi pe măsură ce se apropiau de cartierul Primăverii, copacii roşiiportocalii din parc şi apa băltind argintie a lacurilor defilaseră prin faţa ochilor ei întredeschişi. Întorsese din vreme capul, ca să nu mai vadă Clădirea cu steaua roşie în vârf, pe care se proiecta, ca o foiţă metalică, statuia lui Lenin.

Şoferul a aşteptat, încruntat, săşi dea jos bagajele şi a plecat imediat.

— Trebuie să aibă un grad mare, la atâta tupeu, a comentat tot binedispus Petru, să fii atentă cemi scrii!

Abia când s-a trezit singură, în aeroportul care o intimida, pierdută între feţele crispate sau bănuitoare, iau dat lacrimile, nu stătuse niciodată atâtea luni fără el.”

Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa - Aurel Vlaicu Vezi loc

Letiția se așază la coadă la banane

Provizorat, 2017

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Coboară la Piaţa Romană şi, atrasă ca de un magnet irezistibil, se aşază în capătul cozii la banane din faţa magazinului Leonida. Dar pe loc îşi dă seama că nare răbdare să stea.

— Ţineţi-mi, vă rog, şi mie locul, vin imediat!

Domnul uscăţiv cu bască decolorată şi ochelari cu dioptrii mari se uită mirat, dar, până să deschidă el gura, ea a şi ajuns la locul de unde vin strigătele furioase. Mai apucă să vadă, din spate, un fâs argintiu şi o tunsoare arămie, uită-te ce tupeu! Aţi văzut-o când sa strecurat prin faţă? Nesimţita! Nesimţita îndeasă rapid în sacoşa colorată, cu mânere flexibile, cele cinci banane verzi, cu un astfel de ciorchine sperase şi Letiţia că se va întoarce acasă, l-ar fi înfăşurat în bucăţi de ziar şi l-ar fi pus în cămară, aşteptând să se coacă, dar, după câtă lume e la coadă, cam slabă speranţă! Stă nehotărâtă în faţa maldărului de cutii mari de carton, goale, pe una dintre ele, întoarsă cu fundul în sus, stă cântarul păzit de halatul de un alb îndoielnic al vânzătoarei, mişcaţi-vă! Lăsaţi cearta! Cine urmează?! Strigă, autoritar.

— Hai, fiţi drăguţă, puneţi-mi şi p-aia mai galbenă, din colţ!

— Aici nu e pe alese! Un-te crezi?

— Vă rog, nu-mi puneţi doar verzi!

— După ce că apucă, mai vine şi cu pretenţii!

— Daţi numai trei, tovarăşa vânzătoare!

— Numai două, să prindă şi copiii noştri ceva!

— Şi tu! Obraznico! Mişcă-te de colo, n-auzi! Tu! Tuuu!

Letiţia numără în gând a treia oară bananele din cutie şi pe urmă rândurile de oameni, mai e doar o cutie pe jumătate plină, să mai stea? Să plece?

— Mişcă-te de aici!

Letiţia îşi ţine cu greu echilibrul, brânciul bărbatului a împins-o peste cutiile goale, puse unele peste altele.

— Ia mâna de pe mine, auzi?! Ia mâna de pe mine!

Nu-şi recunoaşte vocea, niciodată n-a strigat aşa. Ar vrea să-l lovească pe bărbatul scund, negricios, care strigă şi el la ea, îl urăşte, îi urăşte pe toţi, se îneacă de atâta ură. Dar se întoarce şi o ia spre uşa de fier forjat, însemnul unei eleganţe pierdute, a magazinului prost luminat.”

Blocul Leonida Vezi loc

Provizorat, 2017

Gabriela Adameșteanu

Editura: Polirom

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Ar putea fi o poveste de dragoste banală, ca în orice ţară şi în orice epocă. Letiţia încearcă să scape dintr-o căsnicie nefericită în braţele lui Sorin, ambiţiosul său coleg din Instituţie. Cei doi se aruncă cu toată fiinţa lor în această legătură....

Vezi carte

Gara de Est, 2008

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism , Psihologic

„Făcând parte din aceeași familie literară cu Cehov și Flaubert, prin interesul narativ manifestat față de «nimicurile» care alcătuiesc substanța însăși a vieții de zi cu zi, Gabriela Adameșteanu pare mai aproape de Gogol prin predispoziția de a inve...

Vezi carte

Dimineață pierdută, 1983/2011

Gabriela Adameșteanu

Editura: Cartea Românească / Polirom

Curent/Gen literar:

„Dimineaţă pierdută este atât de strâns legată de cadrul sau de amănuntele bogate ale vieţii personajelor, încât e greu să o lauzi ca pe o ficţiune obişnuită. Pe de o parte, este un studiu foarte original al unor promisiuni uitate şi al unor vise neî...

Vezi carte