Provizorat

Provizorat

Gabriela Adameșteanu

Anul publicarii: 2017

Editura: Polirom

Perioada: Contemporan

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Ar putea fi o poveste de dragoste banală, ca în orice ţară şi în orice epocă. Letiţia încearcă să scape dintr-o căsnicie nefericită în braţele lui Sorin, ambiţiosul său coleg din Instituţie. Cei doi se aruncă cu toată fiinţa lor în această legătură. Numai că sîntem în România anilor ’70, iar adulterul este riscant. Totul e supravegheat, iar paranoia crescîndă îi dă eroinei impresia că se află sub privirea unui ochi imens.

Gabriela Adameşteanu arată în Provizorat că, atunci cînd politica se amestecă în sfera privată, cel mai mare pericol nu îl reprezintă ameninţările din afară, ci interiorizarea monotoniei care se infiltrează în suflete, degradînd sentimentele şi oamenii. Astfel, Sorin, pradă unei suspiciuni generalizate, ajunge să se îndoiască de tot, chiar şi de fiinţa iubită, şi regretă imediat confidenţele făcute în pat. Romanul descrie deteriorarea lentă a unei iubiri sufocate sub greutatea neîncrederii, dar şi a mizeriei şi a unei birocraţii absurde.

Prin istoriile întrepătrunse ale apropiaţilor Letiţiei şi ai lui Sorin, cartea acoperă o jumătate de secol de istorie românească, de la dictatura fascistă a lui Antonescu, pînă la domnia «tovarăşului» Ceauşescu, trecînd prin anii duri ai stalinistului Gheorghiu-Dej.

Descriind cu o rară fineţe bărbaţi şi femei care încearcă să trăiască liberi şi să scape, prin dragoste, de o existenţă limitată, autoarea arată că mai există un demon la fel de distructiv ca teroarea: precaritatea sentimentelor. O ameninţare, din nefericire, universală.” (Le Monde)

Începutul relației dintre Letiția și Sorin

„Contaminată de discursuri și plânsete, bucuria celor doi că erau împreună se compara cu ceva grav și străin, dar niciodată moartea nu a fost mai departe de ei decât atunci. Privirea însuflețită îi trăda atunci când încercau, ba unul, ba altul, să se imagineze într-un scenariu similar. Aleile pline de lumină ale cimitirului își cerneau frunzele galbene într-o ploaie foșnitoare, în timp ce ei se pierdeau printre cavouri, nepăsători și sensibili, vorbind ușuratic despre moarte și viață, cu fețele prinse una de alta… Așadar, a început la Bellu.” 

Cimitirul Bellu Vezi loc

Strada unde locuiau Letiția și Petru

Locuința imaginată a cuplului Letiția și Petru se afla într-o zonă care azi arată complet diferit, o mare parte din ea fiind demolată pentru construcția Casei Poporului. 

„Cartier semicentral, strada Uranus, trotuar în pantă, vizavi de zidul alb, înalt al bisericii Mihai Vodă, cu turla ridicată deasupra unui dâmb invizibil. Pe poarta păzită de un bărbat în uniformă, lângă gheretă, o plăcuţă metalică anunţă că acolo sunt Arhivele Statului; iar tramvaiul huruie luând cotul de la Isvor. Clădire solidă, cu parter, etaj, demisol şi mansardă, de unde au fost aruncaţi acum douăzeci de ani, în altă eră glaciară, proprietarii exploatatori, plecaţi între timp, într­o groapă comună, la cimitirul Bellu sau în străinătate.  Contract de închiriere pe numele lui Petre Arcan pentru un apartament cu două camere, bucătărie, baie şi vestibul. Intermediarul, un fost student al lui Petru la Fefe, ştăbuleţ la ICRAL, s­a mulţumit cu o filodormă simbolică.”

Strada Uranus Vezi loc

Apartamentul Tatianei

„Vocea lui Sorin a ezitat un pic, totuşi n­are sens să­i spună Letiţiei despre nunta din vară a lui Florinei cu Tatiana, ca să­şi facă de pe acum griji inutile! El chiar nu are habar unde se vor mai întâlni după ce Florinei vinde şi  apartamentul ăsta! Când i­a dat cheia, azi, Florinei, care se ducea cu anunţul la România liberă, i­a zis de­a dreptul: îmi pare rău, bătrâne, dar o să ai nevoie  curând de alt hogeac! Renovat şi mobilat, apartamentul o să se vândă bine,  oricum, destul ca Florinei să­şi poată lua o maşină ca lumea în locul Trabantului. Apartamentul Tatianei de pe Clucerului, la doi paşi de Şosea, are  patru camere, confort sporit şi e gata mobilat. Ca director în Primăria Capitalei, lui tata­socru nu i­a fost deloc greu să­şi facă rost de altul, fireşte că tot cu chirie.”

Strada Clucerului Vezi loc

Locuința lui Serghei Sârbu

„Atunci când vorbeşte acasă despre Serghei Sârbu, Petru nu îl scoate din  Serioja, golanul din Primăverii. Letiţia este însă convinsă că şi el, şi Dănuţ Iliescu îi invidiază siguranţa de sine, muzica şi filmele noi pe video, poveştile  din liceul copiilor de ştabi, petrecerile deşănţate, lajeunesse doree, la jeunesse  de merde, mârâie Petru. 
[...]
Serghei Sârbu, fiu de comunist pur şi dur, pus pe tuşă atunci când Tovarăşul a început să mazilească vechea gardă. Dar, spre deosebire de  alţi copii de Primăverii, Serghei e o persoană agreabilă, cultivată, căreia îi place să se audă vorbind. Uneori se întâlnesc în pauzele şedinţelor de Partid pe Capitală şi Serghei îi strecoară câte un buletin Agerpres cu circuit închis; de obicei numere vechi, dar interesante şi ele.
[...]
Letiţia o place foarte mult pe Tania Sârbu, chiar şi Petru cu ea vorbea cel mai mult pe vremea când mergeau în vizită la Serghei, care încă mai locuia cu părinţii în Bulevardul Primăverii. Ei, aia da casă! Piscină în curte şi ce tablouri, Pătraşcu, Iser, Baba! Dar roata lumii se învârte, azi Serghei Sârbu nu pupă postul din Străinezia, îl umflă Dănuţ Iliescu, care s­a scos după ce a cărat geanta secretarului de Partid şi a robit ca negru la lucrările profesorului ca să îşi plătească postul în institut!”
 

Bulevardul Primăverii Vezi loc

O descriere mohorâtă a Bucureștiului, în drum spre aeroport

„Tot drumul până la aeroport a ţinut­o strâns, după umeri, pe Letiţia, muşchii feţei i se destinseseră de plăcerea plecării şi de confortul maşinii spaţioase, care amortiza gropile din asfalt şi zgomotele străzii. Letiţia îşi strecurase mâna îngustă în palma lui mare şi fierbinte, îşi vârâse un picior între ale lui, inspira aftershave­familiar şi se uita printre gene la oraşul care  ajunsese al ei. La fel ca şi Petru. Sau, mai exact, datorită lui Petru.
Cheiul cu sălciile aplecate spre apa uleioasă, zidurile gălbui, de mic palat ale spitalului Brâncovenesc, ascunzând suferinţa dinăuntru, globurile aurii ale Bisericii Ruse lângă alb­cenuşiul auster al Bibliotecii de Stat, frunzişul obosit ale leilor de pe Kiseleff, Ambasada URSS şi vilele interbelice, păzite de miliţieni încruntaţi, tot mai mulţi pe măsură ce se apropiau de cartierul Primăverii, copacii roşii­portocalii din parc şi apa băltind argintie a lacurilor defilaseră prin faţa ochilor ei întredeschişi. Întorsese din vreme capul, ca să nu mai vadă Clădirea cu steaua roşie în vârf, pe care se proiecta, ca o foiţă metalică, statuia  lui Lenin.
Şoferul a aşteptat, încruntat, să­şi dea jos bagajele şi a plecat imediat.
— Trebuie să aibă un grad mare, la atâta tupeu, a comentat tot  binedispus Petru, să fii atentă ce­mi scrii!
Abia când s-a trezit singură, în aeroportul care o intimida, pierdută între feţele crispate sau bănuitoare, i­au dat lacrimile, nu stătuse niciodată atâtea luni fără el.”

Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa - Aurel Vlaicu Vezi loc

Letiția se așază la coadă la banane

„Coboară la Piaţa Romană şi, atrasă ca de un magnet irezistibil, se aşază în capătul cozii la banane din faţa magazinului Leonida. Dar pe loc îşi dă seama că n­are răbdare să stea.
— Ţineţi-­mi, vă rog, şi mie locul, vin imediat!
Domnul uscăţiv cu bască decolorată şi ochelari cu dioptrii mari se uită mirat, dar, până să deschidă el gura, ea a şi ajuns la locul de unde vin  strigătele furioase. Mai apucă să vadă, din spate, un fâs argintiu şi o tunsoare arămie, uită-­te ce tupeu! Aţi văzut­-o când s­a strecurat prin faţă? Nesimţita! Nesimţita îndeasă rapid în sacoşa colorată, cu mânere flexibile, cele cinci banane verzi, cu un astfel de ciorchine sperase şi Letiţia că se va întoarce  acasă, l-­ar fi înfăşurat în bucăţi de ziar şi l­-ar fi pus în cămară, aşteptând să se coacă, dar, după câtă lume e la coadă, cam slabă speranţă! Stă nehotărâtă în faţa maldărului de cutii mari de carton, goale, pe una dintre ele, întoarsă cu fundul în sus, stă cântarul păzit de halatul de un alb îndoielnic al vânzătoarei, mişcaţi-­vă! Lăsaţi cearta! Cine urmează?! Strigă, autoritar.
— Hai, fiţi drăguţă, puneţi­-mi şi p­-aia mai galbenă, din colţ!
— Aici nu e pe alese! Un­-te crezi?
— Vă rog, nu­-mi puneţi doar verzi!
— După ce că apucă, mai vine şi cu pretenţii!
— Daţi numai trei, tovarăşa vânzătoare!
— Numai două, să prindă şi copiii noştri ceva!
— Şi tu! Obraznico! Mişcă­-te de colo, n­-auzi! Tu! Tuuu!
Letiţia numără în gând a treia oară bananele din cutie şi pe urmă rândurile de oameni, mai e doar o cutie pe jumătate plină, să mai stea? Să plece?
— Mişcă-­te de aici!
Letiţia îşi ţine cu greu echilibrul, brânciul bărbatului a împins­-o peste cutiile goale, puse unele peste altele.
— Ia mâna de pe mine, auzi?! Ia mâna de pe mine!
Nu­-şi recunoaşte vocea, niciodată n-­a strigat aşa. Ar vrea să-­l lovească pe bărbatul scund, negricios, care strigă şi el la ea, îl urăşte, îi urăşte pe toţi, se îneacă de atâta ură. Dar se întoarce şi o ia spre uşa de fier forjat, însemnul unei eleganţe pierdute, a magazinului prost luminat.”

Blocul Leonida Vezi loc

Alte cărți

Gara de Est

Gara de Est, 2008

Gabriela Adameșteanu

Curent/Gen literar: Postmodernism , Psihologic

„Făcând parte din aceeași familie literară cu Cehov și Flaubert, prin interesul narativ manifestat față de «nimicurile» care alcătuiesc substanța însăși a vieții de zi cu zi, Gabriela Adameșteanu pare mai aproape de Gogol prin predispoziția de a inve...

Vezi carte
Dimineață pierdută

Dimineață pierdută, 1983/2011

Gabriela Adameșteanu

Editura: Cartea Românească / Polirom

Curent/Gen literar:

„Dimineaţă pierdută este atât de strâns legată de cadrul sau de amănuntele bogate ale vieţii personajelor, încât e greu să o lauzi ca pe o ficţiune obişnuită. Pe de o parte, este un studiu foarte original al unor promisiuni uitate şi al unor vise neî...

Vezi carte
Casa din Strada Sirenelor

Casa din Strada Sirenelor, 2024

Octavian Soviany

Editura: Hyperliteratura

Curent/Gen literar: Postmodernism

Profesorul Faustin locuia în cartierul Uranus, pe Strada Sirenelor, într-o veche casă negustorească, scăpată ca prin minune de demolările din timpul lui Ceauşescu. Destul de dărăpănată pe dinafară, această locuinţă în care vieţuiseră, aşa cum voi afl...

Vezi carte
Eu

Eu, 1999

Mihai Ignat

Editura: Paralela 45

Curent/Gen literar: Postmodernism , Liric

Vezi carte
Obor, mon amour

Obor, mon amour, 2021

Mara Wagner

Editura: Casa de Pariuri Literare

Curent/Gen literar: Postmodernism , Liric

Ediție sonoră* în lectura autoarei *Edițiile sonore pot fi ascultate prin scanarea codului QR afișat pe ultima pagină a cărții (chiar și ca link). Linkul/codul facilitează accesul la mediul digital pe care e stocată arhiva audio. Nu se poate vinde c...

Vezi carte