Nas de bulgar
Vezi un traseu literar
Anul publicarii: 2026
Editura: Humanitas
Perioada: Contemporan, Anii 60
Curent/Gen literar: Biografic, Postmodernism, Realism magic
„Nas de bulgar o duce pe fetița din Ferenike la liceu și facultate, transformă cronica familială într-un roman de campus (Căminul nr. 6 din faimosul Pușkin al Universității ieșene), cu studenți arabi traficanți de orice și violatori în serie, etalează recunoscător calitățile unor magiștri ca Adelina Piatkowski și Cicerone Poghirc, ne revoltă cu șicanele securistice, dar ne și provoacă vedenii exotice cu incursiunile în sudul dunărean arhaic până la Alexandru cel Mare, cu goți, traci, vizigoți și niște strămoși vlahi muntenegreni, cavaleri născuți cu sulița în mână.
Spectacol complet de realism și fantasmare, cu iubiri himerice, inocențe vulnerabile și egocentrism histrionic, romanul etalează conținutul sertarelor din care au ieșit toate cărțile anterioare ale autoarei, oferindu-ne, în fascinația fostei studente pentru reveriile stihiale ale lui Gaston Bachelard, cheia cea mai sigură întru descifrarea misterelor sale. Cu văzul în Ferenike și mirosul în Nas de bulgar, putem aștepta cu înfrigurare următorul volum, dedicat, poate, auzului ca ascultare.“ — DAN C. MIHĂILESCU
„O saga învăluitoare, cinematografică, densă, în care istoria crudă se intersectează cu istoria subiectivă a protagonistei și te ține captiv într-o poveste cu mituri și spirite neîmblânzite precum zulii, evocând părți necunoscute din istoria arhaică, dar și teme sociale majore, precum condiția femeii sau a migrantului.
După formidabilul roman Ferenike, Nas de bulgar e o continuare a arheologiei identitare menite să completeze un antipanteon al demonilor personali.“ — ROXANA DUMITRACHE
Taina caselor cu grădină
„Stătea în fața mea, statuar și perfect. Am ridicat nasul și-am adulmecat cât puteam de discret, la acea vreme a stridențelor involuntare, când nimic din ce făceam nu putea trece neobservat. Un parfum de săpun, de cămașă uscată la soare și încă ceva, un iz vechi de cărămizi ude, de lemn putrezit. N-avea cum să locuiască la bloc, n-avea mirosul bucătăriei de apartament comunist.
— Locuiești la casă, nu-i așa?
— Da. În Păcurari. Vrei să vezi unde stau? Poate după ce pui plicul ăsta, a clipit el, arătând spre scrisoarea Albanezului, pe care continuam s-o țin între degete. E aici, în alee, o cutie poștală.”
Cartierul Păcurari Vezi loc
Spiritul lui Bachelard
„Așa împopoțonată, în hainele de examen, m-am așezat pe pat, cu picioarele întinse până în mijlocul camerei. Am rupt plicul la capăt și-am scos paginile, pe care Albanezul îmi scria ce făcute în acea zi, de la care trecute timp lung, o zi pierdută deja. În scrisoarea lui bătea marea și se auzeau bocancii, iar mie îmi ardeau buzele, inflamate fără motiv. Am luat o foaie A4 și-am început să-i scriu despre aleea albită, omițând întâlnirea. Pe o pagină am aberant despre apă și Bachelard. Ne apropiam de anii '80, iar mutrele acre ale structuraliștilor se topeau deja sub seducțiile psihanalizei. Pe străzi vedeai bărbați bachelardieni, cu părul lung, în cantine, ochii psihanalizau feliuța de pâine, glasuri de gânsaci sâsâiau bachelardian, culoarele Facultății de Litere erau pline de bachelardisme. Respiram Bachelard, țâțâiam liric și zburam pe insulele de atunci.”
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Vezi loc
Cartierul de după pod
„Cu mintea la viitor, stricasem o bluză la orele de atelier și eram cam pierită, pentru că trebuia s-o plătesc. Cel mai rău mă stresau orele de croitorie, aș fi făcut orice să scap de ele și înnebunisem multă lume din școală, întrebând dacă nu puteam să fac altceva. Mai ales că erau întotdeauna după programul de școală, iar eu schimbasem locuința și trebuia să străbat orașul din Copou până într-un cartier nou, numit Alexandru cel Bun. Printre altele, treceam pasarella, un pod metalic, unde în februarie te tăia vântul și ți se udau pantofii instant. Ruginit și labil, foarte lung. Podul lui Robin Hood.”
Cartierul Alexandru cel Bun Vezi loc
Miniliftul cu vise literare
„Pentru citit mă duceam la Fundații. De regulă, ceream un teanc de volume, exasperând bibliotecarele, ce aruncau plictisite fișele într-un minilift, îl auzeam cum cobora la subsol, iar după un timp urca înapoi plin de cărți. Le zideau pe birou și așteptau să le văd. Nu anunțau, ca să nu deranjeze lectura. Îmi plăcea să am în față mai multe cărți, să mă uit repede, să răsfoiesc, dar mai ales să citesc notele. În subsolul paginilor puteai să găsești o a doua bibliotecă, neoficială, pitită acolo, subversivă de multe ori. Așa am dat de Calderón de la Barca și am aflat că Eminescu citise Viața e vis. La scurt timp, am scris pe geanta de școală el delito mayor del hombre es haber nacido. Mi se părea adevărul suprem.”
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Vezi loc
Labirintul cărților împrumutate
„La Fundații mergeam să citesc – loco, iar o dată pe săptămână alergam la Palatul Culturii să împrumut. Acolo îmi plăcea că puteam să mă plimb prin mai multe încăperi și să-mi aleg direct cărțile, răsfoindu-le, selectându-le după criterii naive. În afară de rafturi, aveau și coșuri mari, în care se aduceau restituirile cititorilor, iar coșurile astea zăceau pe podele până când cineva așeza cărțile alfabetic în rafturi.”
Palatul Culturii Vezi loc
Frunzele istoriei uitate
„Ajunsesem pe la statuia lui Kogălniceanu, când am simțit aripioare de zuli, mici frunze ajunse la mine după sute de ani și, în soarele toamnei, înfofolit și cam beat, am ridicat ochii.
Marțol zâmbea, așa mi-l amintesc cel mai bine, exuberant și senin.
Ha-ha, ești soldat, s-a bucurat el, arăți ca Švejk, nu-mi vine să cred! Îți lipsește doar ranița ca să joci într-un film de război.”
Statuia lui Mihail Kogălniceanu Vezi loc
Marțea la Filarmonică
„Educația mea muzicală se reducea pe atunci la perioada liceului, când duminicile alergam pe la prânz să prind lecțiile lui Pascu, la Palatul Culturii. Îmi aduc aminte cum ne legănam toți, așezați pe scaune, în hol, în timp ce Pascu ne spunea – acum ploaia bate razant și fanfara trece spre chioșc. O vedeți, nu? Așa! Ne luăm după ea și ne înclinăm. Pe coridorul imens se revărsa Mica serenadă de pe un disc pus la pick-up, iar eu vedeam până și unghiile muzicanților din fanfară, începeam să le golesc buzunarele.
În afară de asta, aveam abonament săptămânal la Filarmonică, marțea cred.”
Filarmonica de Stat „Moldova” Vezi loc
Alte cărți
Curent/Gen literar: Realism magic
Doi studenți de la Litere se îndrăgostesc în mod straniu, după ce intră în contact cu niște paturi mistice. În spatele întâmplării se află un șir lung de povești dintr-o lume mai veche sau mai nouă, palpabilă sau subtilă, dar în mod clar legată de is...
Vezi carte
Curent/Gen literar: Realism magic
„Romanul pornește de la o aspirație erotică, de la acel timp, de fapt, cînd nu știi încă ce-ți dorești, în schimb știi cu certitudine că vrei să ai, să strîngi, cu un fel de lăcomie jenantă, aripioarele atît de fragile ale altei ființe, pe care nici ...
Vezi carte
Curent/Gen literar: Hermeneutică , Mitologie , Simbolistică
„Simbolul concentrează o serie infinită de metafore revelatoare sau de asociații de sens, iar aceste legături îi conferă plenitudinea. Mircea Eliade a demonstrat convingător că forța simbolului vine tocmai din dubla lui poziție de a fi legat și de a ...
Vezi carte
Curent/Gen literar: Ficțiune istorică
Trei personaje și trei povestiri legate indestructibil: o elevă de liceu, o studentă la Litere și un cântăreț care se pregătea să intre în istorie. Pentru Zavaidoc, anul 1923 a fost unul epic. Era tânăr și nu prea, era deja popular. În jurul lui nu ...
Vezi carte
Curent/Gen literar: Realism magic , Postmodernism
„Lilica mi-a cerut să-i duc un condei, cerneală şi un teanc de hârtii lângă pat, zicând că încă mai avea mult de lucru şi nu ştia cât timp îi mai rămăsese. Degeaba am rugat-o să se odihnească. I-am făcut pe plac, trebuia să evităm supărările cu orice...
Vezi carte