Cartierul Alexandru cel Bun

„Cu mintea la viitor, stricasem o bluză la orele de atelier și eram cam pierită, pentru că trebuia s-o plătesc. Cel mai rău mă stresau orele de croitorie, aș fi făcut orice să scap de ele și înnebunisem multă lume din școală, întrebând dacă nu puteam să fac altceva. Mai ales că erau întotdeauna după programul de școală, iar eu schimbasem locuința și trebuia să străbat orașul din Copou până într-un cartier nou, numit Alexandru cel Bun. Printre altele, treceam pasarella, un pod metalic, unde în februarie te tăia vântul și ți se udau pantofii instant. Ruginit și labil, foarte lung. Podul lui Robin Hood.”