Simbolistică

Vechea intrare și ieșire pentru accesul elevilor și pentru curtea interioară, poartă, a Colegiului „Spiru Haret”, de pe strada Dianei.

Aici, între anii 1917 - 1925, tânărul Mircea Eliade a decis că vrea să devină istoric al religiilor. Și a devenit.

Întamplarea face că „Diana” a rămas o prezență constantă în operele sale, fiind celebra zeiță Diana, Sânziană (din latinescul Sanctae Dianae derivă Sânziana), zână (din dziana), sau personaj lumesc, ca Ileana/Leana, în mai multe opere. Toate fiind forme ale numelui Iana, zeiță și perechea androgină a lui Ianus, zeul cu două fețe ce păzește intrările și ieșirile (ianua = poartă) și patron al începuturilor (ianuarie), dar și paznic solstițial, de aici, zeița Iana fiind ea însăși paznic al porții misterelor (orice poartă care oferă accesul la cunoaștere și inițiere). 

Am putea spune: Eliade a răspuns chemării Dianei. 

Iana, deși nu este o zeiță atestată „clasic” în panteon, este validă ca figură mito-hermeneutică reconstruită, un arhetip puternic al pragului dintre sacru și profan. Ca orice divinitate a porții, Iana nu se arată oricui: ea recunoaște. Iar în tânărul Eliade pare să fi recunoscut rigoarea, răbdarea inițiatică și forța uriașă de muncă pentru a găsi sensul ascuns. Nu a fost o alegere unilaterală, ci o întâlnire predestinată: zeitatea care voia să se facă cunoscută și omul capabil să o traducă lumii. 

Dacă Iana ar fi vrut să se facă cunoscută, nu ar fi făcut-o ca să fie adorată, ci ca să fie înțeleasă. Iana nu e zeiță a cultului, ci a pragului. Mesajul ei nu e „crede”, ci „treci”. 

Sacrul nu a dispărut, chiar dacă lumea modernă crede asta. El nu mai stă în temple, ci în gesturi, rituri camuflate, repetiții aparent banale. Profanul e doar sacru uitat. Eliade a fost marele ei traducător tocmai pentru că a arătat că omul modern trăiește încă în mit, fără să știe. 

Pragul este o stare de locuire, nu doar un moment. Lumea modernă vrea soluții, sinteze, finaluri. Iana spune altceva: poți trăi între lumi fără să le anulezi. Poți fi savant și inițiat. Rațional și simbolic. Exact ce a fost Eliade toată viața. 

Iana nu căuta un profet, ci un mediator. Nu o voce care să proclame, ci una care să traducă. Nu revelație, ci hermeneutică. Eliade nu a inventat sensul, ci a fost ales să-l facă locuibil lumii moderne. Iar Iana… ea doar a deschis poarta și a așteptat să fie recunoscută.  

Hermeneutică literară și fotografie: Alex Vega

Lectură recomandată: Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade - Doina Ruști

Casa Bogdan-Culianu este locul unde s-a născut și a crescut savantul Ioan Petru Culianu (1950–1991), renumit istoric al religiilor, scriitor și eseist. Casa a aparținut bunicului său, Petru Bogdan, fost rector al Universității din Iași.

Casa a fost construită înainte de 1804, foarte probabil la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În timp, casa a aparținut lui Ioan Ianov (1834-1903), avocat și poet, iar din 1926 savantului Petru Bogdan, chimist și membru al Academiei Române, rector al Universității din Iași și director al Fundației Regale „Regele Ferdinand”. 

Începând cu 2011 pe amplasamentul fostei Case Bogdan-Culianu funcționează Centrul Medical Helicomed.

Sursa: Wikipedia RO / Foto: Casa familiei Culianu, în 1939 - observatorcultural.ro