Octavian Soviany
Vezi un traseu literar
Născut în 1954 la Braşov, OCTAVIAN SOVIANY a debutat în 1983 cu placheta de versuri Ucenicia bătrânului alchimist. A publicat volume de poezie (cum ar fi Cartea lui Benedict, Scrisori din Arcadia, Alte poeme de modă veche, Dilecta, Pulberea, praful şi revoluţia, Călcâiul lui Magellan, Adda, Viața de după viață, Poeme de dragoste, E noapte în Aripelag, Șaizeci și șase, Celălalt fel de a privi lumea) , romane (Arhivele de la Monte Negro, Viaţa lui Kostas Venetis, Moartea lui Siegfried, Năluca, Casa din strada Sirenelor, Micul saturnian, Îmbarcarea către Cythera, Corabia beată, Capul de faun, Un păstoraș din Ardeni), teatru, critică şi traduceri din poezia și proza universală universală (Gautier, Baudelaire, Verlaine, Apollinaire, Dumas, Saint-Exupery). A tradus câteva dintre cărțile fundamentale ale lui Jacques Ellul (Metamorfoza burghezului, Subminarea creștinismului, Trădarea Occidentului, Omul și Banul, Împărăția Nonsensului, Sistemul tehnicist). A obţinut mai multe premii literare: Premiul Asociației Scriitorilor din București (1994 , 2004, 2010). Premiul pentru proză acordat de Radio România Cultural (2012), premiul pentru poezie al revistei Observator cultural (2013), premiul pentru cartea de poezie a anului (2014), Premiul Național de Proză acordat de Ziarul de Iași, premiul Lyceum al revistei Observator cultural (2016) , Premiul Cezar Ivănescu acordat de Liga Albanezilor din România etc. A fost tradus în Spania, Bulgaria şi Slovenia. Prezent în mai multe antologii de poezie și proză românească apărute în Franța, Suedia, Germania, Portugalia etc.
Casa profesorului Faustin
Casa din Strada Sirenelor, 2024
Curent/Gen literar: Postmodernism
„Profesorul Faustin locuia în cartierul Uranus, pe Strada Sirenelor, într-o veche casă negustorească, scăpată ca prin minune de demolările din timpul lui Ceauşescu. Destul de dărăpănată pe dinafară, această locuinţă în care vieţuiseră, aşa cum voi afla mai târziu din spusele amfitrionului, trei generații de negustori, avea un interior de o eleganţă neobişnuită, pe care cu greu ți l-ai fi putut închipui într-o banală casă bucureşteană din Dealul Spirii. El fusese amenajat de un renumit arhitect italian, plătit cu bani grei de bunicul lui Faustin, un negustor de cherestea analfabet, dar putred de bogat, ce îşi dorise o locuinţă care să rivalizeze în frumusețe şi bogăţie cu palatele boiereşti. Pereții, care trecuseră cu bine prin trei mari cutremure, erau împodobiți cu picturi murale ce reprezentau scene mitologice din care nu puteau desigur lipsi zeițele dolofane, după gustul pictorilor academizanţi de pe la 1850, şi amoraşii întraripați care cântau la nişte harfe parcă de jucărie. Tavanele, de care atârnau candelabre veritabile de Murano, erau ornate cu capete de lei şi grifoni în basorelief. Preţioase mobile vechi tronau în toate cele cinci încăperi, unde pаşii ţi se scufundau în covoarele de Buhara, iar chipul îți era reflectat în somptuoasele oglinzi veneţiene, care atârnau pe pereți alături de tablourile afumate de vreme, în cadrele lor de lemn aurit. lar într-un colt al camerei de oaspeți se ridica, misterioasă, statuia de marmură neagră a unui Cerber cu trei capete. Eram uluit. Nu mai văzusem niciodată un asemenea interior într-o locuinţă bucureşteană şi mă întrebam oare prin ce miracol reuşise să le supraviețuiască, neatins de ghearele rapace ale regimului, celor cinci decenii de comunism.”
Strada Sirenelor Vezi loc
Curent/Gen literar: Postmodernism
Profesorul Faustin locuia în cartierul Uranus, pe Strada Sirenelor, într-o veche casă negustorească, scăpată ca prin minune de demolările din timpul lui Ceauşescu. Destul de dărăpănată pe dinafară, această locuinţă în care vieţuiseră, aşa cum voi afl...
Vezi carte