Vero Leon

„— Cine nu mai are bilete, vă rog?! Taxa, domnilor! strigă bietul taxator toată ziulica de câteva mii de ori, de parcă ar avea textul imprimat pe o placă de gramofon și așezată în gât de onor. Direcția S.T.B.
Strigă de câteva mii de ori astfel că revine de câte trei ori la fiecare pasager, fiindcă unul e fudul de o ureche, altul se face niznai și câte un negustoraș are impresia că e la o licitație unde poate aștepta a treia strigare: când nu-l mai costă nimic, fiindcă a ajuns la destinație.
Să nu-l taxați pe bietul taxator ca pe un simplu aparat fiindcă e și mucalit câteodată, are spirit:
— Avansați înainte, domnilor! Cine se dă jos la „Viața Normală”, pardon! „Piața Romană”?”

În tramvai, Scene Bucureștene 1919

„«Capșa» este situat în colțul cel mai animat din centrul Capitalei, asta o știe toată lumea, și cei ce stau acolo privesc pe trecători ca la cinema, iar ei sunt priviți ca niște tablouri vivante.
Nu știu de ce, dar de câte ori trec pe acolo, cafeneaua îmi face impresia unui vagon-restaurant și mai cu seamă când câte un client cu monoclu fluieră câte o canțonetă oarecare, mi se pare, când aud fluierul, că sunt la gară, iar când „țalu” zice: „poftiți plata!”, aud clar: „Poftiți în vagoane”.
Am trecut pe-aici de mii de ori, dar n-am intrat niciodată, fiindcă un prieten al meu, cârn, mi-a spus că nu e de nasul meu.
Trotuarul e destul de îngust, dar e în gustul tuturor, până și câte un automobil dă buzna să se urce pe trotuar.”

La Capșa, Scene Bucureștene 1919