Deschide în Google Maps
Cârciuma lui Iordache
Fosta tavernă este amplu descrisă în cartea lui George Costescu "Bucureștii Vechiului Regat". Aparținea fraţilor Constantin şi Iordache Ionescu și se afla pe strada Covaci la numărul 3.
Deși pornește "ca o cârciumioară ce avea alături doar un umbrar acoperit cu rogojini", ajunge să se bucure "de mare faimă în Bucureşti şi avea o lume de obişnuiţi alcătuită din personalităţi de seamă ale oraşului de atunci, precum erau : Costache A. Rosetti, ministrul republican al guvernelor liberale ; Manolache Culoglu : Emil Costinescu şi Nae T. Orăşanu, directorul Monitorului Oficial şi fost director al foilor de satiră politică [...] Acesta din urmă, care era un spirit plin de vervă umoristică, a luat atunci iniţiativa „botezărei" anumitor consumaţii într-un chip mai simbolic şi stabilise ca băieţii ce serveau să transmită comenzile în noua lor nomenclatură şi cu glas tare. Se zicea astfel: sticlei cu apă rece, o „naturală" ; ţuicei, o „ideie" ; ardeiului, un „focos" ; cârmiţilor din carne de vacă „mititei" şi „patricieni" celor cu piele; vinul cu borvis) la ghiaţă era numit „baterie cu lustru"; cafeaua turcească, un „taifas"; cafeaua cu rom, un „marghiloman" ; iar scobitorilor li se ziceau „baionete".
Costică Parigoridi le face cinste amicilor de Sf Constantin
Momente și schițe, 1900
Curent/Gen literar: Clasic
Perioada: Secolul al XIX-lea
Tip de loc: Cârciumă
Tag-uri: Umor , Satiră , Literatură școlară
În schița „Repaos duminical”, întâlnindu-se printr-o împrejurare fericită cu nenea Iancu, Costică Parigoridi se plânge de amorțeala și plictiseala orașului în zilele de duminică sau de sărbătoare. Cei doi se plimbă pe Calea Victoriei agățând treptat și alți amici și sfârșind prin a face un mare chef la Iordache.
„Pornim amândoi la vale. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu... În dreptul lui Capșa, întâlnim pe alt prietin; îl luăm, fără vorbă multă, ca de rechiziție; la răspântia bulevardului, încă doi; îi înhățăm; în dreptul legațiunii rusești, încă unul; e prizonier... Curios lucru! toți foarte plictisiți de repausul dominical; și cu cât banda sporește, cu atât dispare plictiseala! Toți șase - oameni de condiție frumoasă în societate - ajungem, aproape bine dispuși, la Iordache, în Covaci.
Sus, pe terasă...
– Domnilor - zice Costică - trebuie să știți că, grație întâmplării fericite că v-am întâlnit, mi-au fugit din minte niște idei foarte negre. [...] Ei bine, faptul acesta, că, din fericire, v-am întâlnit, combinat cu faptul, nu mai puțin fericit, că astăzi este ziua mea onomastică, sf. împărați Constantin și Elena, ne obligă: pe mine să vă rog, iar pe dv. să primiți, a face eu cinste astă-seară. [...]
Știu c-am petrecut!... Ce chef!... și, dacă trebuie să fim drepți, Costică a plătit de două ori petrecerea improvizată - și cu bani și cu spirit - ce vervă!...”
Momente și schițe, 1900
Curent/Gen literar: Clasic
Despre puține opere se poate spune că sunt nemuritoare, accesibile, atemporale și cu un umor care ar fi de actualitate și peste secole. Momentele și schițele lui Caragiale sunt acest gen de operă. La fel ca și în piesele lui de teatru, pamfletele sau...
Vezi carte