Casa Oamenilor de Știință
Deschide în Google Maps

Casa Oamenilor de Știință

Restaurant Bucuresti

„Casa Oamenilor de Știință” din București este un simbol al eleganței interbelice și un punct de reper pentru comunitatea academică din România.

Clădirea, cunoscută inițial sub numele de Casa Assan, a fost construită între anii 1904 și 1914 pentru inginerul și industriașul Bazil Assan. Acesta a fost primul român care a explorat regiunile polare și cel care a adus primul automobil în București.

Planurile au fost realizate de celebrul arhitect român Ion D. Berindey, în stil neoclasic cu influențe de baroc francez. Interiorul este spectaculos, decorat cu vitralii, oglinzi venețiene, tapet de mătase și scări monumentale din lemn sculptat.

Din anul 1945, clădirea a intrat în patrimoniul Academiei Române, devenind sediul „Casei Oamenilor de Știință”.

Foto: Alex Vega

Evenimente
Cărți

Succesul profesional sărbătorit în cadru oficial

Arta conversației, 2014 (reeditare)

Ileana Vulpescu

Curent/Gen literar: Realism/Dramatic

Perioada: Anii 70

Tip de loc: Restaurant

Tag-uri: Literatură scrisă de femei

Acesta este locul unde s-a organizat masa festivă după congresul de microbiologie la care Sânziana a susținut o comunicare de succes. 

„Mă respectă, poţi să fii sigur. De altfel, nu iubeşti cu-adevărat decât pe cine respecţi… Dar nu ţi-am răspuns la-ntrebare. Să ştii că florile şi… sunt ceva cu totul întâmplător şi chiar dacă n-ar fi… Maria nu mai este copil. E-n stare să-nţeleagă lucruri pe care nu le vede şi despre care nu vorbim. Ar fi fericită să primesc în fiecare zi flori şi mai ales să ştie că mă iubeşte cineva pe care l-aş iubi şi eu. Dacă un om deştept, frumos, cunoscut, prin nu ştiu ce minune, m-ar lua-ntr-o zi de nevastă, nu ştiu cât de… fericită aş fi eu, ea însă nu şi-ar mai încăpea-n piele. N-am să uit cum arăta când am ţinut anul trecut o comunicare la congresul de microbiologie. Nu trăia, plutea. Toată lumea a felicitat-o. Pe scările Institutului, mi-a şoptit la ureche: E cea mai frumoasă zi din viaţa mea. N-am fost niciodată atât de mândră. Şi-a-nceput să plângă. Am mai coborât câteva trepte şi mi-a şoptit iar la ureche, de data asta cu un glas mic, în care se-adunase toată părerea de rău din lume: De ce n-a trăit şi Buniţa să te vadă?. Şi-am început să plângem amândouă, şi-atâta am plâns că nu ştiau colegii ce s-a-ntâmplat cu noi de nu mai apăream la C. O. Ş., unde s-a dat o masă cu toţi participanţii.”

Arta conversației

Arta conversației, 2014 (reeditare)

Ileana Vulpescu

Editura: Art

Curent/Gen literar: Realism/Dramatic

„Eu cred că autorul vede realitatea cu anumiți ochi înainte de a se apuca să scrie o operă, proces invers pentru cititori. Un anumit fel de viață îl duce desigur, pe scriitor la un anumit fel de literatură, în care este foarte greu să stabilești cât ...

Vezi carte