Casa poetului Mihai Ursachi

„«La locul dorit, am intrat prin portiţa desferecată şi ne-am răptăcit printre flori ca printr-o pădure fermecată. N-am nimerit îndată uşa: o cărare ni s-a deschis către fereasta camerei în care se afla poetul. Imaginele culese acolo îmi apar iarăşi şi iarăşi în minte ca un giuvaer al memoriei, într-un jilţ uriaş peste care o pânză vişinie cădea în falduri: nobiliare, şedea cugetând stăpânul casei. Pe podea, câteva tomuri legate în piele zăceau smerite la picioarele magistrului, răsfăţate în nişte iminei, probabil de mătase. Ca un vrăjitor însetat de cunoaştetre, el le băuse întăritoarea sevă. Pe spătar şi pe urechile elegantei piese mobiliare, alte cărţi în felurite limbi îşi aşteptau intrarea în folosinţă. Magistrul le închidea, le deschidea, cu gesturi sacerdotale».”