Fostul Club Control

„Poate a fost când i­-a promis mamei mele că se duce la bancă să­-i rezolve o problemă, pentru că eu munceam și nu aveam timp de nimic, iar când l-­am întrebat dacă a fost, mi­-a zis că n-­a avut chef.
Sau poate când au venit prietenele mele în vizită la noi, pentru că eram practic mutată în garsoniera lui, și am simțit că ne judecă pentru că eram prea gălăgioase și voiam să facem rost de niște iarbă.
Sau când beam o vodcă tonică în Controlul vechi de pe Academiei și a lăsat să­-i scape că, de fapt, nu făcuse sex doar cu fosta lui, cu care și­-a petrecut tot liceul, ci și cu alte tipe. Și nu asta era ciudat, că și eu mă culcasem cu alții, dar de ce-­ai omite informația? O parte impor­tantă din imaginea lui, parțial construită de mine și parțial fundamen­tată de el, era acest băiat oarecum fraier și mai puțin experimentat sexual decât mine, care a făcut aceste nebunii și lucruri periculoase cu mine. Pentru mine. Nu cu altele.”

Totul se așază, baby

„Cercul social ni s­-a extins, dar aveam o senzație că, atunci când intram în Control, știam pe toată lumea fie din liceu, fie din facul­tate. De exemplu: în față, lângă pupitrul DJ-­ului, stătea gașca de ilustratoare cu care noi aveam o inutilă rivalitate, pornită de la cine atrăgea atenția unor bărbați buhăiți de 30 de ani. (Azi ne simpati­zăm.) Noi eram lipite de peretele din dreapta, unde aveam și un blat pe care să ne punem paharele. Prin mulțime mai vedeai o fostă de­-a vreunui fost, pe cineva de la SUB25, cineva de la Casa Jurnalistului, tipul din Vamă cu care te­-ai combinat acum două veri, un coleg de la muncă pe care vrei să-­l eviți, ceva studenți de la Arhitectură sau Litere, actorașul ăla care tocmai a luat Uniterul, curatorul ăla de artă și de băieți frumoși, gagica aia din comunicare la vreo corporație mare și tot așa. Eram la maximum două grade de separare de oricine din categoria noastră de vârstă.”

Aici stopăm artistic