Lăptăria lui Enache & La Motoare

„[...] noaptea din Lăptărie, decedatul bar din clădirea Teatrului Național, unde l­-am dus să-­mi vadă formația preferată, Kumm, a schimbat totul.
Era primăvară, părul îmi stătea bine – creț așa cum trebuie – și purtam rochia scurtă, maro cu flori roșii: corset în partea de sus și umflată ca un gogoșar în partea de jos. Aveam cizmele verzi din piele întoarsă, fără toc, pe care le-­am purtat până s-­au rupt. Asta e partea cea mai clară: cum arătam și de ce.
Arătam așa pentru că ieșeam cu el, doar cu el, noaptea.”

Totul se așază, baby

„Încă sunt de părere că printre cele mai mari nedreptăți comise vieții sociale a acestui oraș a fost închiderea Lăptăriei și a Motoarelor când a intrat TNB în renovare. A dispărut cea mai mare terasă din București, cu lungile mese din lemn, unde ne înghesuiam până se rupeau băncile cu noi, și banchetele cu perne de la perete, unde mâncam cinci oameni o porție de cartofi prăjiți la 2 lei. Au dispărut concertele în aer liber sau în fumul din Lăptărie, cu fanii aproape călărind scena și râuri de sudoare curgându­-ne tuturor pe fețe. Au dispărut barmanii care deschideau sticla când ne vedeau intrând în bar și ne întrebau ce muzică să mai pună. A dispărut atmosfera aia în care socializam cu cine apucam, cu cine împărțeam masa pentru că n-­aveam loc, în care simțeai că ceva începe să fiarbă în București și noi eram în mijlocul clocotului.”

Aici stopăm artistic