decât să rămân plecat mai bine mă-ntorc în timp - poezie nepublicată de Mihai Bădică
Autori asociati: Mihai Bădică
Curent/Gen literar: Liric
Perioada: Contemporan
Tip de loc: Stradă
decât să rămân plecat mai bine mă-ntorc în timp
„în viitor toți oamenii citesc recitesc scriu și rescriu poezie
doar așa pot descoperi și redescoperi algoritmul liric
înaintând curajoși prin noaptea hipoglicemică
trecută prezentă și viitoare
strălucitoare și rece
protejați de membranele de supraviețuitori
acolo sub membrane e cald și e bine
moaltea e moale
nu-i așa, copii
răul și răutatea și amorțeala limbii
interdicțiile și urgența prezentului continuu
soarele explodând sinucigaș în cupola Catedralei Mântuirii Neamului (CMN)
(așa văd eu de pe Cobălcescu 41, de la etajul 5)
sirenele inundând spațiul comunicării publice
(așa aud eu de pe Cobălcescu 41, de la etajul 5)
(eu)
trag în folie de plastic tot ce a mai rămas frumos în jurul nostru
și mai ales în interiorul nostru
așa îmi trăiesc eu completitudinea din viitor
printr-o micime ca un fel de greață interstițială spațială care mi trece
dacă mă duc să mă fac singur de rușine
vă spun asta pentru că în viitor există o singură problemă:
de ce au ajuns atât de scurte re-încarnările
pe vremuri aduceau carne o dată pe lună acum într-o lună ești deja re-încarnat
poate nici carne nu mai vrei să mănânci deloc poate că nu mai ai nevoie de carne: primul om este AI-ul lui Dumnezeu
cu toții știm asta în viitor
toate vorbele au devenit deja fapte
cuvintele adrese de corespondență”