Mihai Bădică

Mihai Bădică este psiholog și scriitor. A debutat în 2013 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de povestiri „Șoricelul din Kitej-Grad”, despre care Liviu Antonesei spunea că este "Un volum de proze scurte, chiar foarte scurte, dar atât de pline de «carne» și de miezoase! Aceeași vervă epică ce mă atrăsese de la prima lectură, fără de care nu putem vorbi despre o proză de calitate și, poate, nici despre proză în general. Și să nu uit – fraza concisă, dar bogată în sugestii, iar din loc în loc, exact atunci când trebuie, replici memorabile. Să tot citești! Păcat că se termină prea repede…" Într-un interviu, Mihai Bădică spunea despre psihoterapie și poezie: "În psihoterapie, se produce la un moment dat o inflație de povestiri în mintea mea. Atunci mă ajută să citesc poezie. Poezia mă leagă într-un fel anti-narativ, îmi atrage atenția pe esențial. De multe ori, povestirile pe care le scriu pleacă de la un poem pe care-l scriu mai întâi. Cînd termin povestirea, am tendința s-o citesc tot ca pe-un poem. Ca și cum aș asculta o melodie."

Evenimente

Cărți

decât să rămân plecat mai bine mă-ntorc în timp - poezie nepublicată de Mihai Bădică

Autori asociati: Mihai Bădică

Curent/Gen literar: Liric

decât să rămân plecat mai bine mă-ntorc în timp

„în viitor toți oamenii citesc recitesc scriu și rescriu poezie

doar așa pot descoperi și redescoperi algoritmul liric

înaintând curajoși prin noaptea hipoglicemică

trecută prezentă și viitoare

strălucitoare și rece

protejați de membranele de supraviețuitori

acolo sub membrane e cald și e bine

moaltea e moale

nu-i așa, copii

răul și răutatea și amorțeala limbii

interdicțiile și urgența prezentului continuu

soarele explodând sinucigaș în cupola Catedralei Mântuirii Neamului (CMN)

(așa văd eu de pe Cobălcescu 41, de la etajul 5)

sirenele inundând spațiul comunicării publice

(așa aud eu de pe Cobălcescu 41, de la etajul 5)

(eu)

trag în folie de plastic tot ce a mai rămas frumos în jurul nostru

și mai ales în interiorul nostru

așa îmi trăiesc eu completitudinea din viitor

printr-o micime ca un fel de greață interstițială spațială care mi trece

dacă mă duc să mă fac singur de rușine

vă spun asta pentru că în viitor există o singură problemă:

de ce au ajuns atât de scurte re-încarnările

pe vremuri aduceau carne o dată pe lună acum într-o lună ești deja re-încarnat

poate nici carne nu mai vrei să mănânci deloc poate că nu mai ai nevoie de carne: primul om este AI-ul lui Dumnezeu

cu toții știm asta în viitor

toate vorbele au devenit deja fapte

cuvintele adrese de corespondență”

Strada Cobălcescu, nr. 41 Vezi loc

nota din jurnal 9 9 2025 moșilor cu eminescu lui s k - poezie nepublicată de Mihai Bădică

Autori asociati: Mihai Bădică

Curent/Gen literar: Liric , Postmodernism

nota din jurnal 9 9 2025 moșilor cu eminescu lui s k

„astăzi s-a întâmplat ceva extraordinar în orașul nostru

mulți oameni foarte mulți oameni au cărat statuile dintr-un loc în altul

și bibelourile

pe trotinete electrice

ei inșiși păreau statui cărând alte statui

și bibelouri ca niște statui mai mici

eu însumi am închiriat o trotinetă electrică

m-am cărat dintr-un loc în altul

pe trotineta electrică

statuar bibelouar

guarda me

piccolino mio

un contabil salvează vieți la propriu

într-un cămin din Dărmănești

unde tot personalul medical s-a îmbolnăvit

ție nu ți se pare asta ceva extraordinar

și Luigi ne-a întrebat dacă noi chiar credem

toate prostiile astea care apar în presă

că în felul ăsta toate morțile sunt așa în zadar

și noi am râs și i-am spus că exagerează

îți amintești nu

și tu ai spus că să descrii musca de pe fața banditului

sau picătura de apă în capul lui gol și neclintirea celui de al doilea bandit cu și fără pălărie

să descrii fără graba și precipitarea bolnavului în faza 2 de evoluție

să descrii cu liniștea bolnavului în faza 3 de evoluție

doar vântul să ne pâlpâie ușor cracii pijamalelor pe alei laolaltă bolnavi în fazele 1,2 și 3

așa stăteam ca belferii prinși în cablurile de tramvai de la intersecția Moșilor cu Eminescu

și sub noi noroiu luat în picioare de o mulțime de oameni și pe toți îi cunoaștem

nu știm cum îi cheamă

dar nu asta înseamnă să cunoști pe cineva

și tu ne-ai spus că ți-ai dat seama că femeea nu e noroiu în care să călcăm noi ca boii

femeea e noroiul în care s-oglindește cerul

îți amintești știu”

Moșilor cu Eminescu Vezi loc