Moșilor cu Eminescu

nota din jurnal 9 9 2025 moșilor cu eminescu lui s k

„astăzi s-a întâmplat ceva extraordinar în orașul nostru

mulți oameni foarte mulți oameni au cărat statuile dintr-un loc în altul

și bibelourile

pe trotinete electrice

ei inșiși păreau statui cărând alte statui

și bibelouri ca niște statui mai mici

eu însumi am închiriat o trotinetă electrică

m-am cărat dintr-un loc în altul

pe trotineta electrică

statuar bibelouar

guarda me

piccolino mio

un contabil salvează vieți la propriu

într-un cămin din Dărmănești

unde tot personalul medical s-a îmbolnăvit

ție nu ți se pare asta ceva extraordinar

și Luigi ne-a întrebat dacă noi chiar credem

toate prostiile astea care apar în presă

că în felul ăsta toate morțile sunt așa în zadar

și noi am râs și i-am spus că exagerează

îți amintești nu

și tu ai spus că să descrii musca de pe fața banditului

sau picătura de apă în capul lui gol și neclintirea celui de al doilea bandit cu și fără pălărie

să descrii fără graba și precipitarea bolnavului în faza 2 de evoluție

să descrii cu liniștea bolnavului în faza 3 de evoluție

doar vântul să ne pâlpâie ușor cracii pijamalelor pe alei laolaltă bolnavi în fazele 1,2 și 3

așa stăteam ca belferii prinși în cablurile de tramvai de la intersecția Moșilor cu Eminescu

și sub noi noroiu luat în picioare de o mulțime de oameni și pe toți îi cunoaștem

nu știm cum îi cheamă

dar nu asta înseamnă să cunoști pe cineva

și tu ne-ai spus că ți-ai dat seama că femeea nu e noroiu în care să călcăm noi ca boii

femeea e noroiul în care s-oglindește cerul

îți amintești știu”

„Weekendurile mi le petreceam cu gașca de la bloc, adică vreo trei fete de vârsta mea sau mai mici, și câteva personaje care apăreau ocazional. Un băiat cu care m-­am bătut ca la carte, tot printr-­a VII­-a, pentru că o înjurase pe prietena mea. (Întotdeauna mi­-a fost mai ușor să-­i apăr pe alții.) O fată mai mică decât noi, despre care se zvonea că se prostituează. Un tip de 19 ani, care locuia cu prietena lui și care fusese arestat pentru droguri (de care îmi plăcea). Un băiat de vârsta noastră, pasionat de jocuri pe calculator (care mă plăcea). Ne împleteam cu toții singurătățile pe borduri și pe mașini abando­nate, copiii unei tranziții care a dat multe familii peste cap, fără ni­ciun ghidaj în relații interumane în afară de Bravo Girl!
Strada însemna totuși libertate pentru mine. Libertate cu limite, bineînțeles: aveam voie să merg de la intersecția Dacia cu Eminescu, pe Calea Moșilor, până aproape de strada Făinari, spre Obor. Dacă depășeam limitele impuse de tata, mi­-o luam.”