Strada Nicolae Iorga

„Cabinetul psihologului se afla pe Strada Nicolae Iorga, într‑o casă în stil neoromânesc, construită în interbelic. Trebuia să traversezi curtea îngustă şi să urci prin casa scării până la etajul al doilea. Mozaicul scărilor şi balustrada împrumutau interiorului un aer măreţ. Dar nu te puteai bucura cum se cuvine, pentru că zugrăveala era veche de cel puţin douăzeci de ani, mirosea a gaz, iar ferestrele erau mici, îndreptate spre dealul din spate, astfel încât lumina din acel spaţiu de trecere era insuficientă. Judecând după suprafaţa cabinetului, apartamentul trebuie să fi fost imens. Avea două ferestre alăturate, în arc semicircular, care dădeau spre stradă şi parcul central. Unul dintre pereţii laterali era ocupat de o bibliotecă din lemn masiv, iar celălalt cu tablouri neinteresante, înnegrite de vreme.
Canapeaua şi fotoliul psihologului erau aşezate vizavi de ferestre, însă la mare depărtare de acestea, astfel încât, dacă priveam într‑acolo, lucru care mi se întâmpla destul de des în timpul şedinţelor, mi se părea că mă aflu la o distanţă incomensurabilă de spaţiul încadrat de marginea covorului persan şi peretele de sub ferestre. În dreptunghiul acela de câţiva metri pătraţi, cu plăci de parchet masiv montate în stil brăduţ şi câteva plante ornamentale pe margine, era întotdeauna mai multă lumină decât în restul încăperii, indiferent de condiţiile meteo. Pe măsură ce vorbeam, dreptunghiul luminat părea să se îndepărteze de mine, cel plecat în călătorie. 
Canapeaua, acoperită cu un pled de catifea cu modele complicate, era prea moale pentru standardele mele. Nici domnul psiholog nu‑mi plăcea în mod deosebit, părea întotdeauna obosit, chinuit de o boală secretă. Din părul lui rar şi cenuşiu, pieptănat peste chelie, scăpa aproape mereu câte o şuviţă, iar vocea lui avea un ton plângăcios. Bătrânul avea şi un câine, un Collie cu barbă, din câte am reuşit eu să‑mi dau seama după ce m‑am întâlnit de câteva ori cu el în hol. Tenul psihologului devenea parcă şi mai searbăd atunci când era pus în faţa situaţiei de a tempera entuziasmul şi lătrăturile prietenoase cu care mă întâmpina Lucky.”