Teatrul de Comedie - Sala Studio

Jeni Acterian lucrează ca asistentă de regie pentru piese puse în scenă de Marieta Sadova și Liviu Ciulei:

„10 ianuarie 1938, luni
Ieri, în loc să citesc Brochard, m-am dus cu M[arieta Sadova] să văd o piesă de teatru în matineu. După aceea am dejunat în oraș și, cum M. juca la „Studio“ în „Actrița“, am fost s-o văd. M-a introdus prin poarta artiștilor în culise, în cabina sa. Destul de elegantă, cu lumini strălucitoare la masa de machiaj.
Cum aceste lumini mă orbeau, am întrebat-o cum poate să suporte așa ceva. Se pare că luminile trebuie să fie egale cu cele ale scenei, pentru ca ea să poată ști cum să se machieze. Mi-am lăsat mantoul și lucrurile mele acolo și am intrat în sală. Piesa nu era proastă, cu toate că destul de mediocră și câteodată enervantă prin excesul de lacrimi. (Cred, de altfel, că stilul acesta plângăreț era contribuția artistei; nu greșeala autorului.) Marieta era însă extraordinară în Felicitas Fuchs. Ea își făcuse cu aju​torul unei peruci cu bucle roșii și sprâncene artificiale o figură lungă, când de pisică, când de nebună. A fost aplaudată de trei ori la scenă deschisă. La sfârșit m-am reîntors în cabina ei și am văzut-o redevenind, din Felicitas Fuchs, Marieta. De ce depinde o personalitate: o perucă, niște sprâncene, câteva dungi negre, și iat-o pe Felicitas Fuchs.”

„Joi, 17 noiembrie 1938
După-masă trecut pe la seminarul de Enciclopedie, la Mar​cela [Bedreag]. La 6 conferința dlui Dupront la Dalles despre Napoleon și Franța. Realmente îmi place cum vorbește. Cu M. ne-am dus să mâncăm undeva. L-am văzut pe M.N. Tot păduche de lemn a rămas. Fost apoi la Studio s-o văd pe M[arieta Sadova] în „6 personaje…“ Lumea se plictisea foarte discret, dar se plictisea. Pentru prima oară am văzut-o pe M. într-un rol pe care nu l-a înțeles. De altfel, e explicabil. „Structural“ M. nu poate pricepe Pirandello. În schimb, mi-a plăcut M. Anca. Puțin prea vulgară poate, dar totuși extraordinară. La sfârșit am așteptat-o pe M.”

„Vineri, 27 sept. 1940
Dimineața nimic. Pe la prânz mers la M[arieta Sadova]. Stat până la 7. Seara era premieră la Studio: „Orașul nostru“ de Thornton Wilder. Piesă care a plăcut la nebunie și care, în fond, e dureros de mediocră și simplistă. Conține profunzime pentru oameni proști.
La teatru am trecut puțin prin cabina Marietei. Avea niște nervi de „vedetă“. Sava, drăguț și puțin emoționat. În sală mulți prieteni și plin de cunoștințe. Piesa s-a jucat foarte frumos și sobru. Marieta Deculescu e într-adevăr frumoasă. E o plăcere s-o vezi pe scenă. Toată lumea se arată entuziasmată pe chestia directorului. Rămâne de văzut ce gândeau în sinea lor. Am bănuit multă perfidie în atmosferă.”