Sală de evenimente

„Joi, 5 martie [1936]
Am fost la Devechi, pe care nu-l mai văzusem dinaintea Crăciunului. Am ieşit împreună şi — pentru că avea maşina la reparat — l-am convins să urcăm
într-un autobuz 31. Aerul lui dezolat în maşină, unde era prea multă lume, aerul lui jenat, stingherit...
Simţeam nevoia să-i cer scuze.
— În definitiv, i-am spus, pentru d-ta a te urca într-un autobuz e o experienţă de viaţă.
Ieri, scrisoare de la Leni. Iubitoare, bucuroasă, fără complicaţii psihologice. Scumpă fată...
Seara, la Nenişori, Maryse într-o scenă de isterie. Plîngea, rîdea şi, la plecare, mi-a interzis să-i spun bună seara. Primăvara asta, care ne buimăceşte puţin pe toţi.
Marţi, la Dalles, conferinţa lui Nae despre Calvin. Lecţie frumoasă, sobră, fără cabotinaj, fără aluzii politice — decît foarte vagi şi puţine. Un Nae din timpuri bune.”

„În fața Casei Tineretului, așteptând la coada la bilete, auzeam în jurul nostru engleză, germană, italiană, toate ieșind din gurile unor metaliști mai bătrâni și mai avuți decât noi, în piei curate și perfecte, de parcă atunci le luaseră din vitrina magazinului. În sală răsuna dublul bas al tobei, întâi sporadic, apoi ca o armă automată cu trăgaciul la picior. Irlandezii de la Primordial, cu fețe pictate în motive celtice, își făceau încălzirea, în timp ce sângele nostru ni se punea deja în mișcare.”

(Fragment din proza scurtă „Amprente” de Sorin Băias)