Bedros Horasangian
Vezi un traseu literar
Bedros Horasangian (n. 1947) este un scriitor și eseist român de origine armeană, prozator al generației literare '80. Este absolvent la Facultății de Construcții, dar a renunțat la viața de inginer pentru a se dedica scrisului A colaborat cu reviste literare precum România literară, Tribuna, Viața românească sau Observator cultural. A debutat în 1984 cu volumele de povestiri "Curcubeul de la miezul nopții" și "Închiderea ediției". Au urmat "Parcul Ioanid“, povestiri, 1986; „Sala de asteptare“, roman, 1987; „În larg“, roman,1989; „Portocala de adio“, povestiri, 1989; „Misteriosul om in negru sau Ora melomanului. Roman in foarte multe parti“, 1992; „Enciclopedia armenilor“, 1994; „Bonjour, popor!“,1995; Zapada mieilor“, roman, 1996; „Integrarea europeana“, poezii, 1997; „Obsesia-Cine l-a ucis pe Olof Palme“, roman, 2002; „Miss Perfumado si alte femei“, 2009; „Trotineta lui Edy“, proză scurtă, 2020; „Laptopul lui Dr. Love“, 2023.
O evocare a parcului din memoria subiectivă
Parcul Ioanid, 1986
Curent/Gen literar: Postmodernism
„În parcul Ioanid a revenit toamna. Frunze răzlețe se risipesc în toate direcțiile înăbușind pașii trecătorilor. Soarele e mai puțin agresiv, viața se scurge parcă mai lent, ca asfaltul fierbinte răsturnat dintr-o roabă. Poate abia acum parcul își va aparține sieși în întregime.
Pe aici au trecut Anton Holban, Matei Iliescu, Ioana, Nora, eroina lui Sebastian care locuia într-un bloc pe Dacia, și alții, mai mult sau mai puțin cunoscuți al căror nume istoria nu le-a reținut: timpul are memorie scurtă. [...]
Mă plimb prin parc. Un pod de piatră, un coș stingher, anacronic, unde nu va mai cânta niciodată fanfara militară duminicile la prânz, un câine aleargă cu semeția unui lord englez - stăpânul îl strigă Damaschin - deci nu e lord și nici englez - un iaz suspină după apă, alei discret întortocheate în penumbră. Puțin praf, este o toamnă uscată, câțiva copii țipă. [...]
Oamenii vin și pleacă. Unii mai repede, alții mai încet, e firesc, ne aflăm într-un parc. Ce ar putea să facă?
Memoria mea este o bibliotecă răvășită; amintirile așezate în dezordine, amestecând locuri, fapte, întâmplări, gânduri, mici-mari evenimente[...]
Ioanid, un parc mic, umil și modest ca un bătrân funcționar de la Asigurările Sociale, banal, decent, cu bănci și verdeață, înghesuit între case, în mijlocul orașului, conservând cu grijă trecutul, amintirile.”
Parcul Ioanid Vezi loc
Curent/Gen literar: Postmodernism
„Poate că imaginea cea mai pregnantă a „continuităţii parcurilor“ – ca să reiau un titlu celebru al lui Julio Cortázar – apare în povestirea ce dă titlul volumului „Parcul Ioanid (sau asumarea persoanei întîi)“: „viaţa mea e legată de scris. Se între...
Vezi carte