Parcul Ioanid

Parc Bucuresti

Parcul Ioanid este amenajat pe locul fostului afluent al Dâmboviței, Bucureștioara. Parcul este declarat monument istoric.

Evenimente

Cărți

Sandi Șerban rememorează imaginea Parcului Ioanid și a împrejurimilor

Educație târzie, 1999

Mihai Zamfir

Curent/Gen literar: Dramatic

Perioada: Contemporan

Tip de loc: Parc

„O privire spre minunata vilă cu dublă faţadă, cândva cea mai simpatică bibliotecă a oraşului; sala de lectură amenajată în fosta grădină de iarnă a micului palat dădea spre parc; în preajma Crăciunului, chiuleai de la şcoală numai ca să te refugiezi în bibliotecă şi să poţi citi liniştit, cu ochii alunecându‑ţi de pe carte spre parcul înzăpezit; pe atunci, de Crăciun ningea întotdeauna; câţiva ani mai târziu, dădeai târcoale parcului Ioanid din alte motive: Silvia suplinea o catedră la Şcoala Centrală; când avea ore după‑amiaza, o aşteptai sub felinarul de la intrarea parcului, tot mai bătut de vânt, pe măsură ce anul înainta şi se făcea din nou iarnă.“

O evocare a parcului din memoria subiectivă

Parcul Ioanid, 1986

Bedros Horasangian

Curent/Gen literar: Postmodernism

Perioada: Anii 80 , Contemporan

Tip de loc: Parc

Tag-uri: Proză scurtă

„În parcul Ioanid a revenit toamna. Frunze răzlețe se risipesc în toate direcțiile înăbușind pașii trecătorilor. Soarele e mai puțin agresiv, viața se scurge parcă mai lent, ca asfaltul fierbinte răsturnat dintr-o roabă. Poate abia acum parcul își va aparține sieși în întregime.
Pe aici au trecut Anton Holban, Matei Iliescu, Ioana, Nora, eroina lui Sebastian care locuia într-un bloc pe Dacia, și alții, mai mult sau mai puțin cunoscuți al căror nume istoria nu le-a reținut: timpul are memorie scurtă. [...]
Mă plimb prin parc. Un pod de piatră, un coș stingher, anacronic, unde nu va mai cânta niciodată fanfara militară duminicile la prânz, un câine aleargă cu semeția unui lord englez - stăpânul îl strigă Damaschin - deci nu e lord și nici englez - un iaz suspină după apă, alei discret întortocheate în penumbră. Puțin praf, este o toamnă uscată, câțiva copii țipă. [...]
Oamenii vin și pleacă. Unii mai repede, alții mai încet, e firesc, ne aflăm într-un parc. Ce ar putea să facă?
Memoria mea este o bibliotecă răvășită; amintirile așezate în dezordine, amestecând locuri, fapte, întâmplări, gânduri, mici-mari evenimente[...]
Ioanid, un parc mic, umil și modest ca un bătrân funcționar de la Asigurările Sociale, banal, decent, cu bănci și verdeață, înghesuit între case, în mijlocul orașului, conservând cu grijă trecutul, amintirile.”

Când o pisică a învățat să meargă în lesă, ca pretext pentru a ieși din casă în timpul pandemiei de COVID

Ce vrăji a mai făcut pisica mea. Povești care torc, miaună și cer să fie alintate, 2023

Gabriel Liiceanu , Radu Paraschivescu , Vlad Stroescu , Dan C. Mihăilescu , Cătălina Dumitrescu , Marius Chivu , Ana Blandiana

Curent/Gen literar: Modernism , Contemporan

Perioada: Contemporan

Tip de loc: Parc

„Fiind medici, și eu, și soția mea am mers la serviciu și nu am cunoscut cu adevărat rigorile carantinei internațio-nale. Dar copiii noştri, dintr-odată rupți de școală și de prietenii de joacă, s-au speriat și au pus lockdown-ul la suflet, refuzând să mai iasă din casă nici măcar pentru plimbarea permisă prin vecinătate. Ideea de a scoate pisica la plimbare le-a entuziasmat însă pe fetele mele, și uite așa motanul a învățat să umble în lesă pe străzi sau prin inefabilul, cosmopolitul, amețitorul și minusculul parc Ioanid.”

Matei învață să meargă cu bicicleta - o amintire

Matei Iliescu, 1970 (2007)

Radu Petrescu

Curent/Gen literar: Postmodernism

Perioada: Anii 70

Tip de loc: Parc

În Parcul Ioanid lângă care locuise cu părinții înainte să se mute în provinice, Matei Iliescu învată prima oară să meargă pe bicicletă; personajul evocă amintirea Parcului de mai multe ori. Privind o fotografie de la 4 ani, Matei Iliescu își reamintește mai întâi în dialogul cu mama lui:

„- Dora a remarcat fotografia aceasta cu tine pe Dacia când erai mic. Mai ţii minte parcul Ioanid? În fiecare zi te ducea bona acolo şi te jucai în nisip cu copiii. Dar de doamna Irimescu îţi aminteşti? Nu locuiau departe de noi şi avea o fată cam de vârsta ta, cu care erai foarte bun amic.
[...]

- Ştii, când tata mi-a adus bicicleta, spuse Matei palid, abia am putut mânca. Eram nerăbdător s-o încerc. Apoi am vrut să plec în parc cu ea şi tu nu mi-ai dat voie.”

Mai târziu Matei își amintește iar incursiunea în parc:

„Roţile îl purtau uşor, călare pe fulgerul rotit al spiţelor, asfaltul fâşâia sub el foarte proaspăt. Când pătrunse dinspre Dacia în parc, blocurile de verdeaţă se dădură într‑o parte şi lacul, pe modestele ape ale căruia soarele se lăsase aprinzându‑le, era de aur.”

Parcul Ioanid, Nadia și Dragoș își evocă amintirile

Cișmigienii, 2020

Eugen Cadaru

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică , Realism magic , Istorie alternativă , Urban

Perioada: Contemporan

Tip de loc: Parc

Tag-uri: Despre București , Istorie urbană , Literatură fantastică , Urban , Geografie literară , Istorie ficțională

„— Şi te plimbi des prin Parcul Ioanid?

Dragoş socoti în mintea lui.

— Nici des, dar nici rar. Mă mai duc din când în când pe acolo. Îmi place foarte mult zona aceea cuprinsă între Biserica Anglicană, Grădina Icoanei şi Parcul Ioanid. Mi se pare deosebită.

Fata se arătă curioasă:

— De ce anume?

El ridică din umeri.

— Nu ştiu exact. Pur şi simplu acesta este sentimentul pe care îl am de câte ori ajung acolo. În Parcul Ioanid, de exemplu, îmi place modul cum sunt dispuse casele în jurul lui, ca un fel de sătuleţ înşirat în jurul unei piaţete centrale.”

Vizita lui Robert acasă la David

Mâine, când ne-am întâlnit, 2023

Doru Preda

Perioada: Contemporan

Tip de loc: Parc

„Nimic mai simplu, știam unde stă David, îl lăsasem de câteva ori în fața casei, după partida de tenis. Am încercat să-l previn, însă avea telefonul închis, așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus direct la adresă, pe una dintre străzile care leagă Icoanei de Dumbrava Roșie, în vecinătatea parcului Ioanid. Mi-a deschis o doamnă tunsă scurt, cu privire prietenoasă. Când i-am spus că sunt un partener de tenis de-ai lui David, m-a măsurat uimită din creștet până în vârful adidașilor: ori cuvântul tenis o tulbura peste măsură, ori figura mea îi trezise un interes subit. Intră, mi-a spus pe neașteptate, tu trebuie să fii Robert.

De data asta era rândul meu să fiu uimit, îmi dădeam seama că, dintr-un motiv încă obscur, eram un personaj cunoscut. În casă era cald, poate puțin cam prea cald, o atmosferă pe măsura totemurilor, a statuetelor de abanos, a papirusurilor și glastrelor de alabastru care împodobeau holurile și camera de zi, unde fusesem poftit. Tocmai am făcut cafea, îți torn și ție imediat, a spus înainte de a dispărea în bucătărie. Din tonul ei reieșea că nu acceptă vreun refuz, OK, o cafea îmi pica bine, pe cea de dimineață o lăsasem pe jumătate nebăută.”

Educație târzie, 1999

Mihai Zamfir

Curent/Gen literar:

Romanul al cărui titlu amintește de Educația sentimentală a lui Flaubert urmărește drama emoțională a lui Alexandru (Sandi) Șerban, intelectual rafinat, căsătorit și așezat, a cărui viață se schimbă complet când o cunoaște pe mai tânăra Cora Stângaci...

Vezi carte

Mâine, când ne-am întâlnit, 2023

Doru Preda

Editura: Nemira

Curent/Gen literar:

Robert, mutat de puțin timp în Puglia cu părinții săi, primește un colet care-l intrigă: câteva caiete îngălbenite de vreme, scrise de David, fostul său profesor de Qigong de la București. Cum relația lor nu fusese atât de apropiată încât să fi păstr...

Vezi carte

Parcul Ioanid, 1986

Bedros Horasangian

Editura: Eminescu

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Poate că imaginea cea mai pregnantă a „continuităţii parcurilor“ – ca să reiau un titlu celebru al lui Julio Cortázar – apare în povestirea ce dă titlul volumului „Parcul Ioanid (sau asumarea persoanei întîi)“: „viaţa mea e legată de scris. Se între...

Vezi carte

Matei Iliescu, 1970 (2007)

Radu Petrescu

Editura: Eminescu / Paralela 45

Curent/Gen literar: Postmodernism

„Un mare roman în „ediție definitivă”. Ediția a IV-a este cea care elimină toate micile erori de culegere și oferă textul perfect al romanului, îngrijit cu mare atenție de doamna Adela Petrescu, soția prozatorului, care a urmărit ca micile retușuri u...

Vezi carte

Cișmigienii, 2020

Eugen Cadaru

Editura: Polirom

Curent/Gen literar: Realism magic , Istorie alternativă , Urban

Cum ar fi fost România dacă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu ar fi fost ocupată de Uniunea Sovietică? Ce ar fi discutat Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea și Mircea Vulcănescu într-o frumoasă dimineață a anului 19...

Vezi carte

Ce vrăji a mai făcut pisica mea. Povești care torc, miaună și cer să fie alintate, 2023

Gabriel Liiceanu , Radu Paraschivescu , Vlad Stroescu , Dan C. Mihăilescu , Cătălina Dumitrescu , Marius Chivu , Ana Blandiana

Editura: Humanitas

Curent/Gen literar: Modernism , Contemporan

„Ultimele cercetări în domeniu arată că principala trăsătură a pisicii e arta de-a suscita simpatie comportându-se antipatic. Performanța nu e la îndemâna oricui, să fim sinceri. Când un om face lucruri nesuferite, el devine – în mod logic – nesuferi...

Vezi carte