Doru Preda

Doru Preda s-a născut la București, este absolvent al FEICT din cadrul Academiei de Studii Economice. Până în 1990, a lucrat ca informatician. Între 1991 și 2015, a activat ca întreprinzător privat. Începând cu 2015, a frecventat atelierele de Creative Writing Sundays, organizate de Revista de Povestiri, în care i s-au publicat mai multe proze scurte. A participat la prima ediție a Turnirului Literar promovat de Cenaclul de la Roma, unde a câștigat Premiul de Popularitate. A debutat cu volumul de proză scurtă Candido (ed. Nemira, colecția n’autor, 2019).

Evenimente

Cărți

Un popas în Grădina Japoneză

Candido,

Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„Când Cezar a coborât din autobuz, trecuse de miezul zilei. A intrat în parc pe aleea dinspre Arcul de Triumf, fără să aibă în minte un traseu anume. Degetele au pipăit o clipă buzunarul exterior al rucsacului, sandviciul era la locul lui, trebuia doar să găsească locul potrivit pentru prânzul frugal pe care și-l propusese. A privit din mers indicatoarele de lemn înșirate pe un stâlp subțire și cam strâmb, pe care erau trecute cu vopsea neagră câteva destinații. Pe cel mai lat dintre ele scria Grădina japoneză; suna bine, îi amintea de postarea despre Yasunari Kawabata, cu care câștigase anul trecut un sejur de o săptămână în Vamă. Era undeva în dreapta lui, a ocolit șirul de bănci goale, mânjite cu excremente de pasăre, și a cotit-o pe aleea străjuită de platani.

Grădina – de fapt, o porțiune a parcului îngrădită de tufe răzlețe de tuia – începea cu drumul inițiatic al dalelor de piatră, strecurat printr-o poartă simbolică și continuat cu un pod îngust, care ar fi trebuit să se boltească peste apa învolburată a unui pârâu, dar traversa doar un șanț în care apa nu cursese probabil niciodată. Dincolo de această încercare nereușită, se întindea livada de cireși, copaci plantați de curând, care te trimiteau cu gândul la zilele de primăvară, când florile inundă cu alb imaculat orizontul. În ziua aceea, cu frunzele ușor pălite de toamna blândă, pomii leneveau pe pajiștea verde, alături de cei câțiva plimbăreți așezați printre copaci, în grupuri mici, de câte două-trei persoane.” (Grădina Japoneză)

Parcul Herăstrău Vezi loc

Stabilirea detaliilor unei incinerări

Candido,

Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„Taxiul a oprit în capătul aleii, chiar lângă parcarea din fața Institutului de Medicină Legală.

– Sigur nu doriți să vă duc până în dreptul intrării?

– Nu, este foarte bine aici. Voi face câțiva pași, mă mai dezmorțesc puțin.

[...]

Nu s-a îndreptat către intrarea impunătoare din fața sa, ci a pornit cu pași hotărâți pe aleea care ocolea clădirea principală, străjuită de co paci tineri, plantați la distanțe egale. Portarul l-a salutat din pragul gheretei, ca pe cineva important. Nu i-a întors salutul. Drumul cobora în curbă, mărginit de un parapet de ciment, și se oprea într-o curte închisă. De-o parte și de alta erau rampe înalte de beton, cum sunt cele pentru descărcat marfă. În față, o clădire cu un singur etaj, la fel de cenușie ca împrejurimile. Pe placa metalică de deasupra intrării stătea scris, cu litere smălțuite, Crematoriul Uman.

A deschis ușa și a înaintat pe culoarul luminat anemic de o lampă cu neon. Pe partea stângă era un ghișeu cu poliță din lemn, după care urmau două uși închise la culoare. Mirosea a rumeguș și a motorină. În spatele ghișeului, o tânără corpolentă răsfoia un teanc de hârtii. Pentru o clipă, a ridicat privirea, fără să se oprească din răsfoit.” (Telefonul de marți)

Crematoriul Vitan-Bârzești Vezi loc

Locuința Adelei în facultate

Candido,

Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„Se cunoscuseră la un „ceai“, când el era în penultimul an de facultate, genul acela de adunări cosmopolite unde se dansa la grămadă, se fuma în disperare și se purtau discuții filosofice despre marile probleme ale omenirii. S-a oferit să o conducă, locuia pe Popa Soare, într-o casă mică, gata să se prăbușească dintr-o clipă într-alta. Curtea din față, nu foarte mare, se transformase într-o livadă înghesuită, unde copacii creșteau de capul lor. O cărare din bucăți de cărămidă, întreruptă din loc în loc, constituia singurul indiciu că se putea intra pe undeva. L-a tras de mână prin tot acel hățiș, ca un ghid obișnuit cu meandrele junglei.” (Darul Adelei)

Strada Popa Soare Vezi loc

Hortensia primește pețitorii acasă

Candido,

Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„Hortensia Deșliu era una dintre cele mai bune partide din București. Descendenta unei înstărite familii de viță nobilă stăpânea un apartament imens pe Lascăr Catargiu, nu departe de Grădina Icoanei, unde primea marțea și joia vizitele pretendenților. Coana Alexandrina, mătușa însărcinată cu supravegherea întâlnirilor, strâmba din nas după plecarea fiecărui vizitator. „Nu-i de tine, ăsta n-a citit o carte în viața lui“ sau „Ia uite, dragă, ce ifose, de parcă el a făcut averea și nu taică-su!“. Pe Hortensia o amuza implicarea mătușii, mai ales că nemulțumirea acesteia îi venea în ajutor. Nu avea chef de măritiș, acceptase la insistențele mamei să primească pețitorii, știind de la bun început că nu va alege vreunul.” (Glissando)

Bulevardul Lascăr Catargiu Vezi loc

Dani o caută pe Carmen după incendiu

Candido,

Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„M-am dat la o parte din calea unei tulumbe, pompierii pregăteau un furtun, deși părea că focul se stinsese. M-am apropiat de cei sprijiniți de perete, căutând-o pe Carmen.[...]

Mă simțeam dezorientat, aș fi vrut să fac ceva concret, dar nu exista nicio coordonare, cei mai mulți se învârteau bezmetici de colo până colo, alții strigau după ajutor, însă cele două ambulanțe plecaseră. Am simțit o mână pe umăr. „Dani, ce-i cu tine aici?“ Abia am recunoscut-o pe Crina, chipul îi era deformat de spaimă și tremura din toate încheieturile. „Unde-i Carmen“ am îngăimat. „E bine, a ieșit în stradă.“

Colectiv Vezi loc

Un moment suspendat după tragedia de la Colectiv

Candido,

Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„Dintre toate zgomotele acelei nopți, nu-mi puteam scoate din minte țipătul acela micuț, care își făcuse loc printre toate celelalte strigăte de durere, țipătul acela care răzbătuse printr-o fereastră deschisă, făcându-mă să ridic privirea către clădirea aflată la nici treizeci de metri de locul în care moartea pârjolise totul în cale. Avea o firmă prost luminată, cu un neon care pâlpâia spasmodic și pe care scria cu majuscule mari, albastre, Maternitatea Bucur.” (Un țipăt în noapte)

Maternitatea Bucur Vezi loc

Vizita lui Robert acasă la David

Mâine, când ne-am întâlnit, 2023

Doru Preda

„Nimic mai simplu, știam unde stă David, îl lăsasem de câteva ori în fața casei, după partida de tenis. Am încercat să-l previn, însă avea telefonul închis, așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus direct la adresă, pe una dintre străzile care leagă Icoanei de Dumbrava Roșie, în vecinătatea parcului Ioanid. Mi-a deschis o doamnă tunsă scurt, cu privire prietenoasă. Când i-am spus că sunt un partener de tenis de-ai lui David, m-a măsurat uimită din creștet până în vârful adidașilor: ori cuvântul tenis o tulbura peste măsură, ori figura mea îi trezise un interes subit. Intră, mi-a spus pe neașteptate, tu trebuie să fii Robert.

De data asta era rândul meu să fiu uimit, îmi dădeam seama că, dintr-un motiv încă obscur, eram un personaj cunoscut. În casă era cald, poate puțin cam prea cald, o atmosferă pe măsura totemurilor, a statuetelor de abanos, a papirusurilor și glastrelor de alabastru care împodobeau holurile și camera de zi, unde fusesem poftit. Tocmai am făcut cafea, îți torn și ție imediat, a spus înainte de a dispărea în bucătărie. Din tonul ei reieșea că nu acceptă vreun refuz, OK, o cafea îmi pica bine, pe cea de dimineață o lăsasem pe jumătate nebăută.”

Parcul Ioanid Vezi loc

Robert lucrează la un centru de tratare a dependențelor

Mâine, când ne-am întâlnit, 2023

Doru Preda

„După prânz am întâlnire cu Rădulescu, un tip masiv, cu mult păr pe unde n-ar trebui să aibă, adică în nări și în urechi, un nas acvilin și o privire perversă, de corupător de minori. Conduce un centru finanțat de o fundație elvețiană, specializat în tratarea dependențelor, situat în spatele mănăstirii Antim, o casă tip vagon cu aspect balcanic și reparații făcute cam în același stil. Zidurile cârpite se potrivesc de minune cu verandele din lemn vopsit și răsvopsit, scările scârțâie de te trec fiorii, în fine, acolo sunt cazați șapte băieți și cinci fete, niciunul peste treizeci de ani, cu dependență de alcool sau de droguri. Pentru început, o să lucrez cu Tommy, un puști de nouăsprezece ani, crescut într-o familie disfuncțională, eternul cuplu mamă analfabetă – tată alcoolic, combinația ideală pentru apariția celor mai felurite dizarmonii. [...]

Treaba mea era să îl ascult și să completez formularele puse la dispoziție de centru, încă nu era cazul să-mi dau cu părerea, deși în minte construiam fără să vreau planuri de salvare, unul mai eficient ca altul.”

Mănăstirea Antim Vezi loc

Vizita lui Robert la Francesca, fiica lui David

Mâine, când ne-am întâlnit, 2023

Doru Preda

„Cartierul din jurul Pieței Gemeni nu-mi este deloc familiar, deși se află la o aruncătură de băț de Parcul Ioanid, întotdeauna am avut impresia că orașul a suferit acolo o fractură, de cum treci linia de tramvai, casele se micșorează, se înghesuie una într-alta, intimidate parcă de aroganța imobilelor de pe bulevardul Dacia și din preajma Grădinii Icoanei. La numărul din mesaj părea să fie un teren viran, dincolo de gardul de beton nu se zărea vreo lumină, numai când am sesizat lucirea palidă a interfonului am răsuflat ușurat, poarta s-a deschis și am pășit printre tufe învăluite în beznă pe o cărare îngustă, străjuită de câteva lămpi solare aproape descărcate. Casa semăna cu un container, poate chiar era un container, ușa pe centru și câte două ferestre de o parte și de alta, ca bungalourile din Vama Veche, unde ne înghesuiam câte cinci-șase într-o cameră, pe vremea liceului, și asta mi-a dat impresia de déjà-vu, revenirea neașteptată în atmosfera acelor timpuri, chiar dacă închipuită, m-a făcut să mă relaxez mai bine decât un exercițiu de voință. [...] Interiorul casei părea desprins dintr-o reclamă la mobilă minimalistă, singurul obiect provocator era un balansoar acoperit de o ătură cu motive incașe, posibil adusă din Anzi, aici îți hipnotizezi pacienții, am glumit, nici vorbă, mi-a răspuns, nimic din ce fac nu-i bine să ajungă acasă, oricum nu-mi propun să folosesc hipnoza în terapii, este o treabă complicată, ai nevoie de aprobări peste aprobări, dar dacă te legeni de câteva ori s-ar putea să adormi, e tot un fel de hipnoză.”

Piața Gemeni (fostă Piața Galați) Vezi loc

Și, într-o zi, vei întâlni iubirea - povestire în curs de publicare

Autori asociati: Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„De dincolo de fereastră se auzea larma copiilor care luau cu asalt Cișmigiul, întreruptă de strigătele unei femei, probabil una dintre educatoare. Aroma de vată de zahăr intrată pe geam se amesteca cu cea de santal dinăuntru, răspândită de bețișoarele care încă fumegau.” (volumul Flăcări gemene)

Parcul Cișmigiu Vezi loc

Întâlnirea cu Laura - din volumul nepublicat „Flăcări gemene”

Autori asociati: Doru Preda

Curent/Gen literar: Proză scurtă

„Ajunsesem, naiba știe cum, pe o stradă din spatele Spitalului Colțea, al cărei nume îmi scapă și în ziua de azi. Era o după-amiază caldă de sfârșit de aprilie, probabil într-o vineri, altfel nu-mi pot explica cum de umblam aiurea la o oră la care trebuia să fiu la birou. Strada se sfârșea într-o piațetă transformată în parcare, străjuită pe o latură de un gard de cărămidă, probabil al spitalului, pe celelalte de o biserică ascunsă în spatele unui pâlc de copaci și de două clădiri moderne, cu mai multe niveluri. Lângă cea din stânga, într-o casă strivită parcă de gravitatea construcțiilor alăturate, se putea bea cafea de origine, cel puțin așa stătea scris pe geamul vitrinei, ca un fel de atracție și asigurare, totodată. În dreptul barului improvizat dintr-un rastel pentru pahare și o etajeră lucioasă doldora de sticle colorate, se înșirau mai multe scaune înalte, fără spătar. Am zărit-o așezată pe unul dintre ele, cu spatele la ușă. Purta o jachetă roșie, legată în talie, peste care strălucea părul lung și neted. Îmi amintesc că mi-am spus în gând, ah, iat-o pe Laura!, de parcă o văzusem de curând și, măcar pentru că știam cu ce este îmbrăcată, nu mă puteam înșela.” (povestirea Vrei să vii cu mine?)

Coffee Station Colțea Vezi loc

Candido,

Doru Preda

Editura: Nemira

Curent/Gen literar: Proză scurtă

Poveștile oamenilor cu care ne intersectăm de-a lungul vieții sunt întotdeauna mai complicate decât ne putem imagina. În profunzime, lucrurile nu sunt deloc atât de luminoase pe cât am fi tentați să credem. Asta ne transmite Candido prin fiecare dint...

Vezi carte

Mâine, când ne-am întâlnit, 2023

Doru Preda

Editura: Nemira

Curent/Gen literar:

Robert, mutat de puțin timp în Puglia cu părinții săi, primește un colet care-l intrigă: câteva caiete îngălbenite de vreme, scrise de David, fostul său profesor de Qigong de la București. Cum relația lor nu fusese atât de apropiată încât să fi păstr...

Vezi carte