Piața Gemeni (fostă Piața Galați)

„Cartierul din jurul Pieței Gemeni nu-mi este deloc familiar, deși se află la o aruncătură de băț de Parcul Ioanid, întotdeauna am avut impresia că orașul a suferit acolo o fractură, de cum treci linia de tramvai, casele se micșorează, se înghesuie una într-alta, intimidate parcă de aroganța imobilelor de pe bulevardul Dacia și din preajma Grădinii Icoanei. La numărul din mesaj părea să fie un teren viran, dincolo de gardul de beton nu se zărea vreo lumină, numai când am sesizat lucirea palidă a interfonului am răsuflat ușurat, poarta s-a deschis și am pășit printre tufe învăluite în beznă pe o cărare îngustă, străjuită de câteva lămpi solare aproape descărcate. Casa semăna cu un container, poate chiar era un container, ușa pe centru și câte două ferestre de o parte și de alta, ca bungalourile din Vama Veche, unde ne înghesuiam câte cinci-șase într-o cameră, pe vremea liceului, și asta mi-a dat impresia de déjà-vu, revenirea neașteptată în atmosfera acelor timpuri, chiar dacă închipuită, m-a făcut să mă relaxez mai bine decât un exercițiu de voință. [...] Interiorul casei părea desprins dintr-o reclamă la mobilă minimalistă, singurul obiect provocator era un balansoar acoperit de o ătură cu motive incașe, posibil adusă din Anzi, aici îți hipnotizezi pacienții, am glumit, nici vorbă, mi-a răspuns, nimic din ce fac nu-i bine să ajungă acasă, oricum nu-mi propun să folosesc hipnoza în terapii, este o treabă complicată, ai nevoie de aprobări peste aprobări, dar dacă te legeni de câteva ori s-ar putea să adormi, e tot un fel de hipnoză.”