Colectiv

„M-am dat la o parte din calea unei tulumbe, pompierii pregăteau un furtun, deși părea că focul se stinsese. M-am apropiat de cei sprijiniți de perete, căutând-o pe Carmen.[...] 

Mă simțeam dezorientat, aș fi vrut să fac ceva concret, dar nu exista nicio coordonare, cei mai mulți se învârteau bezmetici de colo până colo, alții strigau după ajutor, însă cele două ambulanțe plecaseră. Am simțit o mână pe umăr. „Dani, ce-i cu tine aici?“ Abia am recunoscut-o pe Crina, chipul îi era deformat de spaimă și tremura din toate încheieturile. „Unde-i Carmen“ am îngăimat. „E bine, a ieșit în stradă.“