Candido

Editura: Nemira

Curent/Gen literar: Proză scurtă

Poveștile oamenilor cu care ne intersectăm de-a lungul vieții sunt întotdeauna mai complicate decât ne putem imagina. În profunzime, lucrurile nu sunt deloc atât de luminoase pe cât am fi tentați să credem. Asta ne transmite Candido prin fiecare dintre cele 24 de proze din volum. Povestaș șarmant, Doru Preda te conduce prin zeci de microuniversuri, îți scoate în cale iubiri pierdute, dorințe interzise, neîmpliniri, vieți sfărâmate, enigme greu de deslușit. (Sursa: nemira.ro)

„Unul dintre avantajele debutului la maturitate e că nu mai vrei să impresionezi cu orice preț, nu tragi cu artificii colorate ca să obții aplauze facile. Și de aici vine forța povestirilor lui Doru Preda: din calm, din liniște, din rafinament. În cele mai banale cotloane ale cotidianului, autorul găsește mister, care izvorăște adeseori din sexualitate și pe care ni-l expune fără să-l explice, lăsându-ne să ne jucăm cu el în mintea noastră și să-l interpretăm cum găsim de cuviință. Eu, unul, văd în încrederea lui Doru Preda în cititorii săi un compliment pe care puțini autori sunt dispuși să-l facă.“ - Alex Tocilescu

Un popas în Grădina Japoneză

„Când Cezar a coborât din autobuz, trecuse de miezul zilei. A intrat în parc pe aleea dinspre Arcul de Triumf, fără să aibă în minte un traseu anume. Degetele au pipăit o clipă buzunarul exterior al rucsacului, sandviciul era la locul lui, trebuia doar să găsească locul potrivit pentru prânzul frugal pe care și-l propusese. A privit din mers indicatoarele de lemn înșirate pe un stâlp subțire și cam strâmb, pe care erau trecute cu vopsea neagră câteva destinații. Pe cel mai lat dintre ele scria Grădina japoneză; suna bine, îi amintea de postarea despre Yasunari Kawabata, cu care câștigase anul trecut un sejur de o săptămână în Vamă. Era undeva în dreapta lui, a ocolit șirul de bănci goale, mânjite cu excremente de pasăre, și a cotit-o pe aleea străjuită de platani.

Grădina – de fapt, o porțiune a parcului îngrădită de tufe răzlețe de tuia – începea cu drumul inițiatic al dalelor de piatră, strecurat printr-o poartă simbolică și continuat cu un pod îngust, care ar fi trebuit să se boltească peste apa învolburată a unui pârâu, dar traversa doar un șanț în care apa nu cursese probabil niciodată. Dincolo de această încercare nereușită, se întindea livada de cireși, copaci plantați de curând, care te trimiteau cu gândul la zilele de primăvară, când florile inundă cu alb imaculat orizontul. În ziua aceea, cu frunzele ușor pălite de toamna blândă, pomii leneveau pe pajiștea verde, alături de cei câțiva plimbăreți așezați printre copaci, în grupuri mici, de câte două-trei persoane.” (Grădina Japoneză)

Parcul Herăstrău Vezi loc

Stabilirea detaliilor unei incinerări

„Taxiul a oprit în capătul aleii, chiar lângă parcarea din fața Institutului de Medicină Legală.

– Sigur nu doriți să vă duc până în dreptul intrării?

– Nu, este foarte bine aici. Voi face câțiva pași, mă mai dezmorțesc puțin.

[...]

Nu s-a îndreptat către intrarea impunătoare din fața sa, ci a pornit cu pași hotărâți pe aleea care ocolea clădirea principală, străjuită de co paci tineri, plantați la distanțe egale. Portarul l-a salutat din pragul gheretei, ca pe cineva important. Nu i-a întors salutul. Drumul cobora în curbă, mărginit de un parapet de ciment, și se oprea într-o curte închisă. De-o parte și de alta erau rampe înalte de beton, cum sunt cele pentru descărcat marfă. În față, o clădire cu un singur etaj, la fel de cenușie ca împrejurimile. Pe placa metalică de deasupra intrării stătea scris, cu litere smălțuite, Crematoriul Uman.

A deschis ușa și a înaintat pe culoarul luminat anemic de o lampă cu neon. Pe partea stângă era un ghișeu cu poliță din lemn, după care urmau două uși închise la culoare. Mirosea a rumeguș și a motorină. În spatele ghișeului, o tânără corpolentă răsfoia un teanc de hârtii. Pentru o clipă, a ridicat privirea, fără să se oprească din răsfoit.” (Telefonul de marți)

Crematoriul Vitan-Bârzești Vezi loc

Locuința Adelei în facultate

„Se cunoscuseră la un „ceai“, când el era în penultimul an de facultate, genul acela de adunări cosmopolite unde se dansa la grămadă, se fuma în disperare și se purtau discuții filosofice despre marile probleme ale omenirii. S-a oferit să o conducă, locuia pe Popa Soare, într-o casă mică, gata să se prăbușească dintr-o clipă într-alta. Curtea din față, nu foarte mare, se transformase într-o livadă înghesuită, unde copacii creșteau de capul lor. O cărare din bucăți de cărămidă, întreruptă din loc în loc, constituia singurul indiciu că se putea intra pe undeva. L-a tras de mână prin tot acel hățiș, ca un ghid obișnuit cu meandrele junglei.” (Darul Adelei)

Strada Popa Soare Vezi loc

Hortensia primește pețitorii acasă

„Hortensia Deșliu era una dintre cele mai bune partide din București. Descendenta unei înstărite familii de viță nobilă stăpânea un apartament imens pe Lascăr Catargiu, nu departe de Grădina Icoanei, unde primea marțea și joia vizitele pretendenților. Coana Alexandrina, mătușa însărcinată cu supravegherea întâlnirilor, strâmba din nas după plecarea fiecărui vizitator. „Nu-i de tine, ăsta n-a citit o carte în viața lui“ sau „Ia uite, dragă, ce ifose, de parcă el a făcut averea și nu taică-su!“. Pe Hortensia o amuza implicarea mătușii, mai ales că nemulțumirea acesteia îi venea în ajutor. Nu avea chef de măritiș, acceptase la insistențele mamei să primească pețitorii, știind de la bun început că nu va alege vreunul.” (Glissando)

Bulevardul Lascăr Catargiu Vezi loc

Dani o caută pe Carmen după incendiu

„M-am dat la o parte din calea unei tulumbe, pompierii pregăteau un furtun, deși părea că focul se stinsese. M-am apropiat de cei sprijiniți de perete, căutând-o pe Carmen.[...]

Mă simțeam dezorientat, aș fi vrut să fac ceva concret, dar nu exista nicio coordonare, cei mai mulți se învârteau bezmetici de colo până colo, alții strigau după ajutor, însă cele două ambulanțe plecaseră. Am simțit o mână pe umăr. „Dani, ce-i cu tine aici?“ Abia am recunoscut-o pe Crina, chipul îi era deformat de spaimă și tremura din toate încheieturile. „Unde-i Carmen“ am îngăimat. „E bine, a ieșit în stradă.“

Colectiv Vezi loc

Un moment suspendat după tragedia de la Colectiv

„Dintre toate zgomotele acelei nopți, nu-mi puteam scoate din minte țipătul acela micuț, care își făcuse loc printre toate celelalte strigăte de durere, țipătul acela care răzbătuse printr-o fereastră deschisă, făcându-mă să ridic privirea către clădirea aflată la nici treizeci de metri de locul în care moartea pârjolise totul în cale. Avea o firmă prost luminată, cu un neon care pâlpâia spasmodic și pe care scria cu majuscule mari, albastre, Maternitatea Bucur.” (Un țipăt în noapte)

Maternitatea Bucur Vezi loc

Alte cărți

Mâine, când ne-am întâlnit, 2023

Doru Preda

Editura: Nemira

Curent/Gen literar:

Robert, mutat de puțin timp în Puglia cu părinții săi, primește un colet care-l intrigă: câteva caiete îngălbenite de vreme, scrise de David, fostul său profesor de Qigong de la București. Cum relația lor nu fusese atât de apropiată încât să fi păstr...

Vezi carte

Povestiri cu final schimbat, 2014

Florin Iaru

Editura: Art

Curent/Gen literar: Proză scurtă , Optzecism

Florin Iaru a ridicat proza la înălţimea poeziei, în acest volum de povestiri în care termenul de capodoperă aproape că se banalizează. „Florin Iaru poetul a început o nouă viaţă de când s-a apucat de proză. Asta nu înseamnă că a sacrificat poetul d...

Vezi carte

Fraier de București, 2011

Florin Iaru

Editura: Polirom

Curent/Gen literar: Proză scurtă , Beletristică , Postmodernism , Urban

„Dacă doriți să revedeți trecutul, într-o nouă prezentare!” – acesta ar putea fi un motto nimerit pentru volumul de povestiri scrise și publicate săptămânal pe parcursul ultimilor ani de Florin Iaru, reunite acum sub titlul Fraier de București. Texte...

Vezi carte

Teoria lucrului bine făcut, 2025

Veronica Stănică

Editura: Litera

Curent/Gen literar: Postmodernism , Proză scurtă

„Povestirile Veronicăi Stănică sunt crude și insolite, irizate de un umor devastator, excelent scrise și având un ritm intens. Cel mai adesea, umorul este menit să evidențieze duritatea din substrat, duritate revelată și în unele finaluri de tip uper...

Vezi carte

Viitorul anterior, 2020

Liviu Ornea

Editura: Nemira

Curent/Gen literar: Proză scurtă

Viitorul anterior este monologul unui văduv, tată a doi copii, fost profesor universitar, care își rememorează viața, de la secvențe din copilărie la iubiri din adolescență, muzici și cărți, peripeții din timpul armatei, beții memorabile, prietenii d...

Vezi carte