Sergiu Radu Ruba
Vezi un traseu literar
Radu Sergiu Ruba n. 1954 este poet și filolog. La unsprezece ani, și-a pierdut total vederea. Între 1974-1978, a studiat filologia franceză și engleză la Universitatea din București. Între 1978-1990, a lucrat ca profesor de limba franceză, de limba și literatura română, ca inspector de specialitate în Ministerul Învațământului și științei, responsabil cu subsistemul educației speciale pentru deficienții de vedere. În 2006 e ales președinte al Asociației Nevazătorilor din România. Între 1987-1998 conduce, ca redactor șef, revista Litera noastră, publicată în scriere braille și în scriere vizuală. Revine la conducerea acestei reviste, începând de la 1 februarie 2000. A facut parte din colegiile de redacție ale săptămânalelor Phoenix și Tinerama, a colaborat constant la cotidianul Curentul și la revista Oameni în top, precum și la numeroase reviste literare. Din 1992, realizează, la Radio România Actualități, emisiunea săptamânală Ochiul interior, iar din 1999, pe același program, emisiunea literară "Lumina cuvintelor", cu poezie și proză semnată de autorii nevăzători. Este colaborator permanent, cu drepturi de autor, al Societății Române de Radiodifuziune. A realizat numeroase materiale pentru Radio Europa Liberă și Radio Europa FM. A fost membru al cenaclului Universitas. (sursa: wikipedia.ro)
Întâlnirile literare continuă în ciuda cenzurii repetate
Autori asociati: Florin Iaru , Mircea Martin , Simona Popescu , Sergiu Radu Ruba , Horia Gârbea , Cristi Popescu , Hanibal Stănciulescu
Curent/Gen literar: Optzecism
„Însă uite că Mircea Martin înființase alt cenaclu, cu o nouă generație, puși și puștoaice, Simona Popescu, Cristi Popescu, Horia Gârbea, Hanibal Stănciulescu și mulți alții. Ședințele se țineau la etajul trei al Facultății de sociologie, la clubuul Universitas, pe Schitu Măgureanu. Poposeam din când în când pe acolo, mult mai rar. Îmbătrâneam, sărisem de 30 de ani și… Și tot acolo au avut loc două întâmplări pe care le pot povesti. Era prin anii ’87-’88, când se oprea lumina. La „Universitas”, citea poetul Sergiu Radu Ruba. Sergiu era orb și urmărea cu degetele coala acoperită cu scriere Braille. La un moment dat, să fi fost 9 seara, se stinge lumina. Noi, liniștiți, în întuneric, Sergiu, urmărind liniile – cu vocea lui domoală. Și numai ce se deschide ușa sălii și intră un tip cu lanternă. Era paznicul. Încerc și acum să îmi imaginez ce a fost în mintea lui când a văzut, la lumina chioară, mulți năuci tăcuți și pe unul citind fără să se chiombească.”
Facultatea de Sociologie Vezi loc